13 definiții pentru nimerit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMERIT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerit, -ă adj.] – V. nimeri.

NIMERIT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerit, -ă adj.] – V. nimeri.

nimerit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 35v/5 / V: nem~ / Pl: ~iți, ~e / E: nimeri] 1 a Care a fost descoperit din întâmplare. 2 a Care a fost găsit, în urma alegerii din mai multe posibilități, astfel încât să corespundă adevărului sau necesității. 3 a Ghicit. 4-5 a Care a fost judecat (bine sau) rău. 6 a Care se întâmplă într-un mod incidental. 7 a Care a sosit undeva, pe neașteptate, din întâmplare. 8 a Care a izbutit să ajungă la locul dorit. 9 a Care a fost atins cu un obiect aruncat sau cu un proiectil. 10 a (Spc; d. țintă) Atins. 11-12 av, a (În mod) potrivit. 13 a Reușit. 14-15 av, a (În mod) judicios. 16 sm (Îvr) Om venit din altă parte, străin de loc Si: nemernic (1), venetic. 17 sn (Îlav) Pe ~e La întâmplare. 18 sn (Îal) Printr-un noroc.

NIMERIT2, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Conform cu scopul urmărit, potrivit, bun, indicat. La o răspîntie de drumuri, unde totul arăta că e un loc nimerit pentru o așezare omenească, o casă sau două s-au străduit să se mențină, anevoie. BOGZA, C. O. 241. Lăuda pe fiul de împărat pentru o așa nimerită și neașteptată alegere. ISPIRESCU, L. 38. Crezu că e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplină pocăință. ODOBESCU, S. III 47. ◊ (Adverbial) Se întreceau care de care să facă baia... mai nimerit de încropită. ISPIRESCU, L. 31. 2. Reușit, izbutit. Versuri mai vii și mai colorate decît cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82. – Variantă: nemerit, -ă (EMINESCU, N. 34, DRĂGHICI, R. 52) adj.

NIMERIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A NIMERI. și A SE NIMERI. 2) Care corespunde situației, scopului; potrivit; adecvat. Moment ~. /v. a (se) nimeri

NEMERIT, -Ă adj. v. nimerit.

NEMERIT, -Ă adj. v. nimerit.

nemerit, ~ă a, smf vz nimerit

NEMERIT2, -Ă adj. v. nimerit2.

nemerit a. 1. atins, lovit: nemerit de glonț; 2. fig. potrivit: alegere nemerită.

nemerít, -ă adj. Atins, lovit: nemerit de glonț. Fig. Potrivit, la timp și la loc: propunere nemerită. Adv. A vorbi nemerit. – În est și ni-.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NIMERIT adj. v. bun, izbutit, realizat, reușit, valoros.

NIMERIT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. binevenit.

nimerit adj. v. BUN. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.

NIMERIT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 3. adj. adecvat, bun, indicat, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru înflorirea artelor.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

Intrare: nimerit
nimerit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimerit
  • nimeritul
  • nimeritu‑
  • nimeri
  • nimerita
plural
  • nimeriți
  • nimeriții
  • nimerite
  • nimeritele
genitiv-dativ singular
  • nimerit
  • nimeritului
  • nimerite
  • nimeritei
plural
  • nimeriți
  • nimeriților
  • nimerite
  • nimeritelor
vocativ singular
plural
nemerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemerit
  • nemeritul
  • nemeritu‑
  • nemeri
  • nemerita
plural
  • nemeriți
  • nemeriții
  • nemerite
  • nemeritele
genitiv-dativ singular
  • nemerit
  • nemeritului
  • nemerite
  • nemeritei
plural
  • nemeriți
  • nemeriților
  • nemerite
  • nemeritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nimerit, nimeriadjectiv

  • 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La o răspîntie de drumuri, unde totul arăta că e un loc nimerit pentru o așezare omenească, o casă sau două s-au străduit să se mențină, anevoie. BOGZA, C. O. 241. DLRLC
    • format_quote Lăuda pe fiul de împărat pentru o așa nimerită și neașteptată alegere. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Crezu că e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplină pocăință. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Judicios, potrivit. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Se întreceau care de care să facă baia... mai nimerit de încropită. ISPIRESCU, L. 31. DLRLC
  • 2. Bun, izbutit, reușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Versuri mai vii și mai colorate decît cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82. DLRLC
etimologie:
  • vezi nimeri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.