8 definiții pentru nimicire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMICIRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

NIMICIRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

nimicire sf [At: MARCOVICI, D. 21/3 / Pl: ~ri / E: nimici] 1 Desființare. 2 Reducere la nimic Si: distrugere, exterminare, lichidare, (înv) nimicnicire (2). 3 Stârpire. 4 Anulare. 5 (Înv) Pierdere a valabilității unei legi, a unui act etc. 6 (Fig) Zdrobire. 7 (Fig) Copleșire. 8 (Înv; fig) Sleire. 9 (Înv; fig) Topire. 10 (Înv; fig) Moarte. 11 (Înv) Desconsiderare. 12 (Înv) Înjosire. 13 (Înv; pex) Josnicie.

NIMICIRE s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, desființare, prăpădire, exterminare. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NIMICIRE s. 1. v. distrugere. 2. v. masacrare. 3. distrugere, lichidare, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

NIMICIRE s. 1. devastare, distrugere, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ cetății de către dușmani.) 2. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației de către cotropitori.) 3. distrugere, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

Intrare: nimicire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicire
  • nimicirea
plural
  • nimiciri
  • nimicirile
genitiv-dativ singular
  • nimiciri
  • nimicirii
plural
  • nimiciri
  • nimicirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nimicire, nimicirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a nimici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. DLRLC
    • format_quote O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281. DLRLC
etimologie:
  • vezi nimici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.