NOVICE, novici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. 2. Adj. Care nu are experiența vieții. 3. S. m. și f. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 4. S. m. și f. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

novice [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98 / V: (înv) ~iciu, ~iț sm / Pl: ~ici, ~ice / E: lat novicius, fr novice, it novizio] 1 smf Persoană care a început de curând să activeze într-un anumit domeniu Si: începător. 2 smf Persoană care nu are încă experiență, pricepere Si: începător. 3 smf Persoană care a început de curând să învețe ceva. 4 a Care nu are experiența vieții Si: candid, inocent, nevinovat. 5 smf (Spc) Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și trebuie să facă un anumit stagiu pentru a se călugări. 6 sm (Spc) Marinar care face ucenicie.

NOVICE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

NOVICE, novici, -e, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva; începător. V. ucenic, neofit. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153. ♦ (Adjectival) Cu suflet curat, nevinovat, candid, inocent. După aceasta, veni una, încă copilă, încă novice: timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Persoană care a intrat într-o mănăstire și are de făcut un stagiu pînă la călugărire.

NOVICE ~e (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face primii pași într-un domeniu de activitate; începător; debutant. /<fr. novice, lat. novicius

novice m. 1. cel ce a intrat de curând într’o mânăstire; 2. ucenic de matelot. ║ a. care e puțin exersat: orator novice.

* novíce adj., pl. tot așa (fr. novice, d. lat. novicius, d. nouvus, noŭ. P. formă. cp. cu factice). Începător, fără exercițiŭ, fără îndemînare: orator novice. Călugăr de curînd intrat într’o mînăstire catolică. Subst. Un novice.

noviciu sm vz novice

noviț sm vz novice

novice adj. m., s. m., pl. novici; adj. f., s. f. sg. și pl. novice

!novice adj. m., s. m., pl. novici; adj. f., s. f. sg. și pl. novice

novice adj. m. și f., novici m. pl., novice f. pl.