NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă în niciun fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără niciun merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.

nul, nulă a [At: CLEMENS, ap. DLR / Pl: ~i, ~e / E: fr nul, ger nul] 1 Care se reduce la nimic Si: inexistent. 2 (Pex) Care nu se manifestă în nici un fel. 3 (Mat) Care reprezintă valoarea zero. 4 (D. meciuri) Care se termină la egalitate de puncte. 5 (Jur; d. acte juridice) Fără valoare legală, fiind considerat ca inexistent. 6 (D. oameni și acțiunile lor) Lipsit de orice valoare. 7 (D. oameni și acțiunile lor) Fără nici un merit. 8 (Pex; d. oameni) Total incapabil. 9 (Arg; îe) A fi ~ la... A nu ști absolut nimic într-un domeniu.

NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă în nici un fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără nici un merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.

NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la zero, la nimic, care nu valorează nimic; inexistent. Experiența ce-a cîștigat e nulă! MACEDONSKI, O. I 260. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu ști nimic (într-un domeniu oarecare). Eram nul la matematici. GALACTION, O. I 15. 2. (Despre acte, contracte etc.) Fără valoare legală, fără putere legală, fără nici o valoare. Contract nul. ◊ Expr. A declara nul = a anula. Nul și neavenit v. neavenit. 3. Fig. (Despre persoane) Fără nici un fel de valoare, fără vreo importanță. Există în Romînia o cultură literară și științifică puternică, în necazul celor cari, simțindu-se nuli, își fac o mîngîiere din a tăgădui țării lor... forța și valoarea. MACEDONSKI, O. IV 140. Ori pe cine ar imita, ori de unde s-ar inspira, tot nul va rămînea. GHEREA, ST. CR. III 177.

NUL, -Ă adj. 1. Redus la zero, fără nici o valoare. ◊ Meci nul = meci terminat la egalitate. 2. Fără putere, fără valoare (legală); inexistent. 3. (Despre oameni) Lipsit de merite, fără nici un merit. [Cf. fr., germ. nul, lat. nullus].

NUL, -Ă adj. 1. (despre acte) fără valoare legală, care se reduce la nimic; inexistent. ♦ meci ~ = meci terminat la egalitate. 2. (mat.) de valoare egală cu zero. 3. (despre oameni) lipsit de merite. (< fr. nul, germ. null)

NUL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici o valoare; de nimic; egal cu zero. ◊ A fi ~ (la ceva) a nu pricepe câtuși de puțin într-o materie, într-un domeniu; a nu ști nici o iotă. 2) Care nu se manifestă deloc; inexistent. 3) (despre acte juridice) Care nu are valoare legală; lipsit de validitate. Contract ~. ◊ A declara ~ a anula. /<fr. nul, germ. null

nul a. 1. fără valoare: om nul; 2. fără efect: rezultat nul.

* nul, -ă adj. (lat. nullus, din *ne-únulus, nicĭ unu. V. anulez). Fără merit, fără valoare: om nul, raționament nul. Fără efect legal: sentință nulă (V. neavenit). S.f., pl. e (pol. nula, rus. nulĭ, germ. null, d. lat. nulla, care apare în sec. 12 ca trad. după ar. șifr. V. cifră). Sec. 19. Rar azĭ. Zero. Fig. Nulitate, om nul.

*zéro n., pl. zérurĭ (fr. zéro, d. it. zero, maĭ vechĭ zéfiro, d. ar. șifr [ca lira din livra, livră], tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma litereĭ O) care n’are nicĭ o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o mărește de zece orĭ. Fig. Om nul. A reduce la zero, a reduce la nimic, a desființa. Fig. Temperatura la care se topește gheața orĭ îngheață apa: la zero grade. – Ĭohan Tropfe (Geschichte der Elementar-Mathematik, vol. I) dă etim. de maĭ sus și zice că Leonardo Pisano (pe la 1180-1250) a latinizat cuvîntu scriind zephirum, ĭar Ĭordanus Nemorarius († 1237) și alțiĭ, anonimĭ, aŭ uzitat forma cifra. De aci fr. chiffre (într’un ms. de la 1356 și’n cartea luĭ Nicolas Chuquet, le Triparty, din 1434) cu înț. de „zero”. – În Italia apare zero. De aicĭ pătrunde în cărțile tipărite (ca la Calandri, în 1491, și la Luca Bacioli). Apoĭ fu adoptat de Francejĭ ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, și chear la Euler, 1783, și la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero”. – În seculu 12 apare nulla în traducerĭ după arabă și e uzitat de Chuquet în 1484 și’ntr’un ms. german anonim din 1488. – În sec. 16 Germaniĭ zic null. Tartaglia (1499-1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. – La noĭ, Asachi zice nulă și (maĭ rar) zero. – Decĭ, din ar. al-șifr (al art.) vine și cifră, și zero.

nul adj. m., pl. nuli; f. nulă, pl. nule

nul adj. m., pl. nuli; f. nulă, pl. nule

nul adj. m., pl. nuli; f. sg. nulă, pl. nule

zero² s. n., art. zeroul; pl. zerouri

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero.