nulitate sf [At: RÎND. JUD. 249/25 / Pl: ~tăți / E: fr nullité] 1 (Jur) Lipsă de legalitate a unui act, rezultând din absența la întocmirea lui a uneia din condițiile de fond sau de formă cerute de lege. 2 (Jur; pex) Sancțiune care pedepsește nulitatea (1) unui act, ducând la anularea lui parțială sau totală. 3 (Jur) Viciu care atrage nulitatea (1). 4 Caracter a ceea ce este inexistent Si: inexistență. 5 Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva Si: incapacitate, incompetență, (rar) nulă (5). 6 Persoană lipsită de orice merit. 7 Persoană total incapabilă.

*NULITATE sf. 1 ⚖️ Defect care face ca un act să fie nul, fără valoare: ~a unui testament ¶ 2 Ⓕ Lipsă desăvîrșită de merit, de capacitate: ~a unui scriitor ¶ 3 Om sec, cu totul lipsit de merit [fr.].

NULITATE, nulități, s. f. 1. Persoană complet lipsită de merite, incapabilă. Unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin, fără nici o motivare. GHEREA, ST. CR. I 8. Publicul Bucureștilor nu suferă nulități; el cere persoane cu talente, care să știe a ocupa rolurile sale. ALECSANDRI, T. I 295. ♦ Lipsă totală de merite, incapacitate. Pe cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane. ALECSANDRI, S. 66. 2. (Jur.) Lipsă de valoare legală a unui act, a unui contract etc.

NULITATE s.f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate. 3. Lipsă de valoare legală a unui act. [Cf. fr. nullité].

NULITATE s. f. 1. însușirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsă totală de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsă de valoare legală a unui act juridic. (< fr. nullité, lat. nullitas)

NULITATE ~ăți f. 1) Caracter nul. 2) Persoană nulă, total incapabilă. 3) jur. Lipsă de valoare legală a unui act. /<fr. nullité, lat. nullitas

nulitate f. 1. vițiu ce face un act nul; 2. fig. lipsă absolută de merit; 3. persoană nulă.

* nulitáte f. (mlat. núllitas, -átis). Vițiŭ care anulează un act. Fig. Totală lipsă de merit, de talent: a fi de o nulitate completă. Om nul: cine e nulitatea asta?

nulitate s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități

nulitate s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități

nulitate s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități

NULITATE s. 1. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.) 2. (JUR.) nulitate relativă = anulare.

NULITATE s. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.)