13 definiții pentru nulitate
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NULITATE, nulități, s. f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale. 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (3). – Din fr. nullité, lat. nullitas.
NULITATE, nulități, s. f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale. 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (3). – Din fr. nullité, lat. nullitas.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
nulitate sf [At: RÎND. JUD. 249/25 / Pl: ~tăți / E: fr nullité] 1 (Jur) Lipsă de legalitate a unui act, rezultând din absența la întocmirea lui a uneia din condițiile de fond sau de formă cerute de lege. 2 (Jur; pex) Sancțiune care pedepsește nulitatea (1) unui act, ducând la anularea lui parțială sau totală. 3 (Jur) Viciu care atrage nulitatea (1). 4 Caracter a ceea ce este inexistent Si: inexistență. 5 Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva Si: incapacitate, incompetență, (rar) nulă (5). 6 Persoană lipsită de orice merit. 7 Persoană total incapabilă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NULITATE, nulități, s. f. 1. Persoană complet lipsită de merite, incapabilă. Unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin, fără nici o motivare. GHEREA, ST. CR. I 8. Publicul Bucureștilor nu suferă nulități; el cere persoane cu talente, care să știe a ocupa rolurile sale. ALECSANDRI, T. I 295. ♦ Lipsă totală de merite, incapacitate. Pe cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane. ALECSANDRI, S. 66. 2. (Jur.) Lipsă de valoare legală a unui act, a unui contract etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NULITATE s.f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate. 3. Lipsă de valoare legală a unui act. [Cf. fr. nullité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NULITATE s. f. 1. însușirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsă totală de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsă de valoare legală a unui act juridic. (< fr. nullité, lat. nullitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NULITATE ~ăți f. 1) Caracter nul. 2) Persoană nulă, total incapabilă. 3) jur. Lipsă de valoare legală a unui act. /<fr. nullité, lat. nullitas
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nulitate f. 1. vițiu ce face un act nul; 2. fig. lipsă absolută de merit; 3. persoană nulă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* nulitáte f. (mlat. núllitas, -átis). Vițiŭ care anulează un act. Fig. Totală lipsă de merit, de talent: a fi de o nulitate completă. Om nul: cine e nulitatea asta?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nulitate s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nulitate s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nulitate s. f., g.-d. art. nulității; pl. nulități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NULITATE s. 1. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.) 2. (JUR.) nulitate relativă = anulare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NULITATE s. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nulitate, nulitățisubstantiv feminin
-
- 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: incapacitate
- Pe cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane. ALECSANDRI, S. 66. DLRLC
-
- Unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin, fără nici o motivare. GHEREA, ST. CR. I 8. DLRLC
- Publicul Bucureștilor nu suferă nulități; el cere persoane cu talente, care să știe a ocupa rolurile sale. ALECSANDRI, T. I 295. DLRLC
-
-
etimologie:
- nullité DEX '09 DEX '98 DN
- nullitas DEX '09 DEX '98 MDN '00