nulă sf [At: ȘINCAI, Î. 4/6 / S și: (înv) nullă / V: (îvr) ~la / Pl: ~li, ~le / E: cf ngr νοῦλα, lat nulla, ger Null] 1-2 (Număr abstract) zero. 3 Semn grafic pentru cifra zero. 4 (Nob; îe) A face ~ A anula. 5 (Rar; fig) Nulitate (5). 6 (Rar; fig) Incapacitate totală.

NULĂ, nule, s. f. 1. Zero. Trei nule puse înaintea cifrei una sau după ea nu înseamnă același lucru. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. Niște ochelari cu cercuri negre ca două nule ce i s-ar fi urcat din catalog pe nas. ANGHEL, PR. 79. 2. (Rar) Lipsă de orice merit; nulitate, incapacitate. O eroi!... cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii. EMINESCU, O. I 149.

NULĂ s.f. 1. (Cifra) zero. ♦ Semn grafic care reprezintă această cifră. 2. (Rar) Lipsă de orice merit; nulitate. [< germ. Null, cf. lat. nulla].

NULĂ s. f. zero. (< lat. nulla, germ. Null)

NULĂ ~e f. rar 1) Cifra zero. 2) jur. rar Act lipsit de valoare legală. /<ngr. núla, lat. nulla, germ. Null

nulă f. 1. zero; 2. fig. nulitate: drapăndu-și nula EM. [Pol. NULA (din nemț. NUL)].

nula² sf vz nulă

*zéro n., pl. zérurĭ (fr. zéro, d. it. zero, maĭ vechĭ zéfiro, d. ar. șifr [ca lira din livra, livră], tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma litereĭ O) care n’are nicĭ o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o mărește de zece orĭ. Fig. Om nul. A reduce la zero, a reduce la nimic, a desființa. Fig. Temperatura la care se topește gheața orĭ îngheață apa: la zero grade. – Ĭohan Tropfe (Geschichte der Elementar-Mathematik, vol. I) dă etim. de maĭ sus și zice că Leonardo Pisano (pe la 1180-1250) a latinizat cuvîntu scriind zephirum, ĭar Ĭordanus Nemorarius († 1237) și alțiĭ, anonimĭ, aŭ uzitat forma cifra. De aci fr. chiffre (într’un ms. de la 1356 și’n cartea luĭ Nicolas Chuquet, le Triparty, din 1434) cu înț. de „zero”. – În Italia apare zero. De aicĭ pătrunde în cărțile tipărite (ca la Calandri, în 1491, și la Luca Bacioli). Apoĭ fu adoptat de Francejĭ ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, și chear la Euler, 1783, și la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero”. – În seculu 12 apare nulla în traducerĭ după arabă și e uzitat de Chuquet în 1484 și’ntr’un ms. german anonim din 1488. – În sec. 16 Germaniĭ zic null. Tartaglia (1499-1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. – La noĭ, Asachi zice nulă și (maĭ rar) zero. – Decĭ, din ar. al-șifr (al art.) vine și cifră, și zero.

nulă s. f., g.-d. art. nulei; pl. nule

nulă s. f., g.-d. art. nulei; pl. nule

nulă s. f., g.-d. art. nulei; pl. nule

zero² s. n., art. zeroul; pl. zerouri

NULĂ s. v. zero.

NULĂ s. (MAT.) zero.