6 definiții pentru nuvelică
Explicative DEX
NUVELICĂ, nuvelici, s. f. (Rar; ir.) Diminutiv al lui nuvelă (1). – Nuvelă + suf. -ică.
NUVELICĂ, nuvelici, s. f. (Rar; ir.) Diminutiv al lui nuvelă (1). – Nuvelă + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
nuvelică sf [At: CARAGIALE, O. III, 233 / Pl: ~ici / E: nuvelă + -ică] 1-2 (Șhp) Nuvelă (3) (de mici dimensiuni) Si: (itm) nuveletă (1-2). 3 (Rar; irn) Nuvelă (3) de calitate îndoielnică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
nuvelică (rar) s. f., g.-d. art. nuvelicii; pl. nuvelici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nuvelică (rar) s. f., g.-d. art. nuvelicii; pl. nuvelici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nuvelică s. f., g.-d. art. nuvelicii; pl. nuvelici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
NUVELICĂ s. f. (Rar; ironic) Diminutiv al lui nuvelă (2). O nuvelă, nuveletă, nuvelică... trebuie să stea... într-un cuviincios armistițiu cu morala. caragiale, o. iii, 233. – pl.: nuvelici. – Nuvelă + suf. -ică.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nuvelică, nuvelicisubstantiv feminin
etimologie:
- Nuvelă + -ică. DEX '98 DEX '09