nădi [At: MUSTE, ap. LET. III, 65/24 / Pzi: ~desc / E: bg надя] 1 vt (Îrg) A pune o nadă¹ Si: a înnădi. 2 vt (Îrg; îe) A ~ din tei curmei A fi foarte sărac. 3 vt (Îrg; îae) A o duce foarte greu. 4 vt (Înv; fig; prt) A adăuga. 5 vr (Îvr; d. oameni) A se alătura. 6 vr (Îrg) A se obișnui să vină mereu undeva sau la ceva Si: (pop) a se înnădi, (reg) a se nadali. 7 vr (Mun) A se obrăznici. 8 vr (Mun) A se încinge la ceartă sau la bătaie.

înădésc, a -í v. tr. (d. nadă saŭ sîrb. náditi, a lipi de, nadeti, a înădi; bg. nadam, rut. náditi). Împreun, leg, lipesc o bucată de alta, maĭ pun o bucată ca să fac maĭ lung: a înădi o haĭnă, un lemn, un drug. Fig. Amplific, scornesc de la mine: a înădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac să prindă gust, să tot vie: a înădi porciĭ la popușoĭ. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: vrăbiile s’aŭ înădit la cireșe. – Se zice și se scrie și înn-. Pe la Bz. și înăjesc. În nord și nădesc.

nădésc V. înădesc.

NĂDI vb. v. înnădi.

nădi vb. v. ÎNNĂDI.