22 de definiții pentru nădușeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDUȘEALĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

nădușea sf [At: M. COSTIN, O. 270 / V: (reg) ~uha / Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: năduși + -eală] 1 Secretare prin pori a unei substanțe lichide cu o compoziție asemănătoare urinei. 2 (Ccr) Substanță lichidă secretată prin pori de glandele sudoripare, cu o compoziție asemănătoare cu a urinei Si: sudoare, transpirație, (reg) năbușeală (3), năduf (7). 3 (Îe) A-l trece (a-l cuprinde) (toate) ~elile A transpira abundent din cauza căldurii, a efortului fizic, a emoției, a spaimei etc. 4 (Pex; îae) A depune mari eforturi. 5 (Pex; îae) A avea mari emoții. 6 (Fig; lpl) Tensiune nervoasă provocată de un efort susținut sau de o emoție puternică. 7 Căldură mare, înnăbușitoare Si: arșiță, caniculă, năbușeală (2), zăduf, zăpușeală, (pop) năduf (4). 8 Aer înnăbușitor, viciat, insuficient. 9 Senzație pe care o simte cineva când sunt călduri mari sau când aerul este viciat sau insuficient. 10 (Îrg) Afecțiune patologică, la oameni și la animale, care afectează respirația. 11 (Pgn) Greutate de a respira. 12 (Spc) Astm.

NĂDUȘEALĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a năduși (1) nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

NĂDUȘEALĂ, nădușeli, s. f. 1. Sudoare, transpirație. Îi trebuie un petic mare s-o cîrpească în spinare... acolo unde cămașa putrezește mai repede de nădușeală. STANCU, D. 106. Colonelul, care își ștersese timp de două ceasuri chipiul și fruntea de nădușeală... hotărăște plecarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 276. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a asuda mult; fig. a munci din greu; b) a fi cuprins de spaimă, de groază, de emoție. Omul asculta și-l treceau nădușelile de cîte auzea. PAS, Z. I 151. Îl treceau nădușeli pe bietul băiat, și vederile i se întunecau. VLAHUȚĂ, O. A. 111. 2. (Regional) Căldură mare, arșiță, zăpușeală. Era nădușeală și căldură de nu-ți puteai trage sufletul. CONTEMPORANUL, III 781. ♦ Stare neplăcută de zăpușeală, provocată de căldură mare. Mă scald așa, să-mi treacă nădușeala. PREDA, Î. 45. – Variantă: înădușea (ȘEZ. IV 120) s. f.

NĂDUȘEALĂ ~eli f. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă și sufocantă a aerului; căldură înăbușitoare; năduf; zăduf; zăpușeală. 2) pop. Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat prin porii pielii; sudoare; transpirație. * A avea ~eli (sau a-l trece pe cineva toate ~elile) a) a transpira abundent; b) a fi cuprins de emoție sau de spaimă. A-l trece pe cineva mii de ~eli a munci din răsputeri. [G.-D. nădușelii] /a năduși + suf. ~eală

NĂDUȘEALĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Arșiță, fierbințeală, căldură. A: Vara nădușăli nu sînt ca aicea la noi. M. COSTIN. Iară peste dzî îi acoperiia Dumnădzău cu nuor răcoros pentru nădușala soarelui. CRON. 1689, 50v. Pentru nădușala soarelui să lasă la umbra unui copaci ca să odihnească puțintel. E SEC. XVIII, 23v. C: Preste dzi îi acoperiia Dumnedzău cu nuor pentru nădușala soarelui. CRON. ante 1730, 79v. De nădusala soarelui si fără de apă, pînă la sfîrșit au vrut să moară. PAT. 17051, 30r. Etimologie: năduși + suf. -eală. Cf. năduv, pripec.

nădușeală f. sudoare: a-l trece nădușelile, a munci din greu.

nădușeálă f., pl. elĭ (d. nădușesc). Munt. Sudoare: m’aŭ trecut nădușelile de frică.

ÎNĂDUȘEA s. f. v. nădușeală.

ÎNNĂDUȘEA s. f. v. nădușeală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nădușea s. f., g.-d. art. nădușelii; pl. nădușeli

nădușea s. f., g.-d. art. nădușelii; pl. nădușeli

nădușea s. f. (sil. -șea-), g.-d. art. nădușelii; pl. nădușeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂDUȘEA s. 1. v. transpirație. 2. v. caniculă.

NĂDUȘEA s. 1. apă, înnădușeală, sudoare, transpirație, (rar) sudație, (reg.) asud, năbușeală, năduf. (Era tot numai o ~ de alergătură.) 2. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nădușeală, nădușeli, s.f. – 1. Căldură mare, arșiță, caniculă. 2. Transpirație abundentă. – Din năduși + suf. -eală (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-l trece nădușelile expr. 1. a transpira abundent. 2. a se speria foarte tare.

Intrare: nădușeală
nădușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădușea
  • nădușeala
plural
  • nădușeli
  • nădușelile
genitiv-dativ singular
  • nădușeli
  • nădușelii
plural
  • nădușeli
  • nădușelilor
vocativ singular
plural
înădușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înădușeala
  • ‑nădușeala
plural
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelile
  • ‑nădușelile
genitiv-dativ singular
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelii
  • ‑nădușelii
plural
  • înădușeli
  • ‑nădușeli
  • înădușelilor
  • ‑nădușelilor
vocativ singular
plural
năduhală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înnădușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnădușea
  • ‑nnădușea
  • înnădușeala
  • ‑nnădușeala
plural
  • înnădușeli
  • ‑nnădușeli
  • înnădușelile
  • ‑nnădușelile
genitiv-dativ singular
  • înnădușeli
  • ‑nnădușeli
  • înnădușelii
  • ‑nnădușelii
plural
  • înnădușeli
  • ‑nnădușeli
  • înnădușelilor
  • ‑nnădușelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nădușea, nădușelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) năduși. DEX '09 DEX '98
    sinonime: nădușire
    • 1.1. concretizat Substanță lichidă secretată de glandele sudoripare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Îi trebuie un petic mare s-o cîrpească în spinare... acolo unde cămașa putrezește mai repede de nădușeală. STANCU, D. 106. DLRLC
      • format_quote Colonelul, care își ștersese timp de două ceasuri chipiul și fruntea de nădușeală... hotărăște plecarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 276. DLRLC
    • chat_bubble A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a munci din greu (transpirând din abundență). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a fi cuprins de spaimă, de emoție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Omul asculta și-l treceau nădușelile de cîte auzea. PAS, Z. I 151. DLRLC
      • format_quote Îl treceau nădușeli pe bietul băiat, și vederile i se întunecau. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
  • 2. popular Căldură mare, înăbușitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era nădușeală și căldură de nu-ți puteai trage sufletul. CONTEMPORANUL, III 781. DLRLC
    • 2.1. Stare neplăcută de zăpușeală, provocată de căldură mare. DLRLC
      • format_quote Mă scald așa, să-mi treacă nădușeala. PREDA, Î. 45. DLRLC
etimologie:
  • Năduși + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.