năplăială sf [At: MOLNAR, D. 92 / V: ~loia~ / Pl: ~ieli / E: năplăi + -eală] (Reg) 1 Căldură foarte mare Si: arșiță, zăduf, zăpușeală. 2 Febră cauzată de căldură sau de boală.

NĂPLĂIALĂ, năplăieli, s. f. (Regional) Căldură foarte mare, zăpușeală; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. (Atestat în forma năploială) Cu toată năploiala, Cu toată greața, Tu să te domolești. ȘEZ. VIII 153. – Variantă: năploială s. f.

NĂPLĂIALĂ, năplăieli, s. f. (Reg.) Căldură foarte mare; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. – Din năplăi + suf. -eală.

năplăială f. apăsare grea în somn, vis urît.

năplăĭálă f., pl. ĭelĭ. Olt ș.a. Zăduf. Fig. Opresiune în vis (fr. cauchemar). V. siclet.

năploială sf vz năplăială

NĂPLOIALĂ s. f. v. năplăială.

NĂPLĂIALĂ s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră, fierbințeală, friguri, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, temperatură, toropeală, zăduf, zăpușeală.

năplăială s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FEBRĂ. FIERBINȚEALĂ. FRIGURI. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TEMPERATURĂ. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.