8 definiții pentru năruire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂRUIRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.
NĂRUIRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năruire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: nărui] 1 Dărâmare. 2 Ruinare. 3 Prăbușire a cuiva cu toată greutatea corpului. 4 (Rar) Năpustire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRUIRE, năruiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei; dărîmare, doborîre, prăbușire, surpare; ruinare. Tunetele apropiate se descărcau deasupra capetelor în vuiet de năruiri. C. PETRESCU, A. 51. 2. (Învechit, concretizat) Ruină, dărîmătură, năruitură. O ticăloasă colibă... făcută pe năruirile unei biserici vechi. NEGRUZZI, S. III 216.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂRUIRE s. 1. v. prăbușire. 2. v. cădere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRUIRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. cădere, dărîmare, picare, prăbușire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pămînt în urma loviturii primite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
năruire, năruirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tunetele apropiate se descărcau deasupra capetelor în vuiet de năruiri. C. PETRESCU, A. 51. DLRLC
- 1.1. Dărâmătură (a unei construcții). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dărâmătură năruitură ruină
- O ticăloasă colibă... făcută pe năruirile unei biserici vechi. NEGRUZZI, S. III 216. DLRLC
-
-
etimologie:
- nărui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.