13 definiții pentru nătântoc (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

nătântoc, ~oa [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.

motântoc, ~oa a vz nătântoc

motânțoc, ~oa a vz nătântoc

motrântoc, ~oa a vz nătântoc

NĂTÎNTOC, -OACĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoa, pl. nătântoace

nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace

nătântoc adj. m., s. m. pl. nătântoci; f. sg. nătântoacă, g.-d. art. nătântoacei, pl. nătântoace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂTÂNTOC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătîntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: nătântoc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
vocativ singular
  • nătântocule
plural
  • nătântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătântoc, nătântocisubstantiv masculin
nătântoa, nătântoacesubstantiv feminin
nătântoc, nătântoaadjectiv

  • 1. învechit regional Nătâng, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. DLRLC
    • format_quote Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1. DLRLC
etimologie:
  • cf. nătâng DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.