NĂZBÂTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

năzbâtie sf [At: HEM 2767 / V: (reg) ~tă (Pl: năzbâte), ~âț sn, ~butie / Pl: ~ii / E: slv събытик „întâmplare”, ucr незбутний „care nu se poate întâmpla”, rs несбытный] 1 Faptă, idee etc. glumeață. 2 Glumă. 3 Poznă. 4 (Îvp) Ciudățenie.

NĂZBÂTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.

NĂZBÂTIE ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije

năzbâtă sf vz năzbâtie

năzbâț sn vz năzbâtie

năzbutie sf vz năzbâtie

NĂZBÎTIE, năzbîtii, s. f. Faptă lipsită de seriozitate, poznă, ștrengărie, drăcie, farsă. Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175. Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177. Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: năzbutie (CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. I 353) s. f.

NĂZBUTIE s. f. v. năzbîtie.

năsbutie f. Mold. nebunie, poznă: câte alte bazaconii și năzbutii CR. [Cf. rut. ZBUTNITI, a fi sburdalnic, cu prefixul intensiv na (cf. năstrușnic)].

năzbîtie (vest) și útie (est) f. (vsl. sŭbytiĭe, realizare, rom. *nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut. zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol. zbytnik, berbant, nazbyt, prea mult. V. izbutesc). Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă: copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.

năzbâtie (desp. -ti-e) s. f., art. năzbâtia (desp. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (desp. -ti-i-)

năzbâtie (-ti-e) s. f., art. năzbâtia (-ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (-ti-i-)

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)

năzbâtie, -tii.

năzbîtie

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.

NĂZBÎTIE s. 1. ghidușie, glumă, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. boroboață, ispravă, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) erată