NĂZBÂTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

năzbâtie sf [At: HEM 2767 / V: (reg) ~tă (Pl: năzbâte), ~âț sn, ~butie / Pl: ~ii / E: slv събытик „întâmplare”, ucr незбутний „care nu se poate întâmpla”, rs несбытный] 1 Faptă, idee etc. glumeață. 2 Glumă. 3 Poznă. 4 (Îvp) Ciudățenie.

NĂZBÂTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.

NĂZBÂTIE ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije

năzbâtă sf vz năzbâtie

năzbâț sn vz năzbâtie

năzbutie sf vz năzbâtie

NĂZBUTIE, NĂZBÎTIE sf. F Mold. Bucov. Poznă, bazaconie, parascovenie: ai cetit hîrtia, cucoane Gălușcă? ce năzbutii mai cuprinde? (ALECS.): mai boscorodea și făcea apoi la semne și la năzbutii (GRIG.); stăi, mă, nu te apuca de năzbîtii! (CRG.).

NĂZBÎTIE, năzbîtii, s. f. Faptă lipsită de seriozitate, poznă, ștrengărie, drăcie, farsă. Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175. Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177. Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: năzbutie (CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. I 353) s. f.

NĂZBUTIE s. f. v. năzbîtie.

năsbutie f. Mold. nebunie, poznă: câte alte bazaconii și năzbutii CR. [Cf. rut. ZBUTNITI, a fi sburdalnic, cu prefixul intensiv na (cf. năstrușnic)].

năzbîtie (vest) și útie (est) f. (vsl. sŭbytiĭe, realizare, rom. *nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut. zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol. zbytnik, berbant, nazbyt, prea mult. V. izbutesc). Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă: copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.

năzbâtie (desp. -ti-e) s. f., art. năzbâtia (desp. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (desp. -ti-i-)

năzbâtie (-ti-e) s. f., art. năzbâtia (-ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (-ti-i-)

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)

năzbâtie, -tii.

năzbîtie

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.

NĂZBÎTIE s. 1. ghidușie, glumă, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. boroboață, ispravă, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) erată

NĂZBÎTIE s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, ghidușie, năzdrăvănie (2). cf. hem 2 767. Ai citit hîrtia, cucoane Gălușcă?... Ce năzbutii mai cuprinde? ALECSANDRI, T. 699, cf. 962, cihac, ii, 32. Pot să fie miniștri cine le place și să facă toate năzbutiile din lume, numai să nu puie apalt mare pe cărțile de joc, că mă fac foc. conv. Lit. vii, 311, cf. ix, 6. Vine Dumnezeu la poartă să vadă ce năzbutii mai face Ivan cu turbinca ceea. creangă, p. 318, cf. 48, id. a. 88. Azi îi dau drumul și mîne iarăși se apucă de năzbîtii. contemporanul, iii, 702, cf. sevastos, n. 331, 337, ddrf, barcianu, alexi, w. Mi-a trăznit mie o năzbîtie prin cap. anghel, pr. 177, cf. dumitrașcu, str. 3. Lasă, măi băiete, prostiile acestea cu scrisul și cu alte năzbîtii, că ai să mori de foame cu ele. c. petrescu, c. v. 121, cf. d. botez, p. o. 100. Se duse zorit, ca un copil, să-și povestească, neastîmpărat, năzbîtia plină de haz. popa, v. 103. Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. sadoveanu, o. ii, 382, cf. v, 289, arghezi, b.,155. Papa ne-ar da voie să facem orice năzbîtie, să ne așezăm și-n lună. călinescu, e. o. i, 135, cf.132. Dacă făceam vreo năzbîtie de față cu el, era de ajuns să se uite o dată la noi cu ochii lui negri, aspri, că nu mai îndrăzneam nici măcar să clipim. v. rom. septembrie 1954, 126. Am să-ți spun ceva despre Sandu Crai, o năzbîtie nouă. beniuc, m. c. i, 431, cf. galan, b. ii, 95. Cine ți-a vîrît năzbîtiile astea în cap? baranga, r. f. 22. Se înroși mai întîi de rușine, crezînd că vorbise cine știe ce năzbîtii. vornic, p. 33. Numai spor de lucru nu se face la șezători, căci flecăii, prin năzbîtele lor, provoacă rîsete ce fac pe fete să se țină cu mînele de piept. șez. i, 271. – pl.: năzbîtii. – Și: (regional) năzbîtă (pl. năzbîte) s. f., năzbîț (com. din straja-rădăuți) s. n., năzbutie s. f. – cf. slavonul СЮБЫТИІЕ „întîmplare”, ucr. НЕЗБУТНИЙ „care nu se poate întîmpla”, rus. НЕСБЫТНЫЙ.