NĂZDRĂVĂNIE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

năzdrăvănie sf [At: MACEDONSKI, O. III, 51 / V: (îrg) nez~, nezdrăvenie, nezdrevenie, (reg) nizdrăvenie / Pl: ~ii / E: năzdrăvan + -ie] 1 Faptă, vorbă etc. lipsită de seriozitate. 2 Prostie. 3 Faptă, vorbă etc. glumeață Si: năzbâtie (1), ștrengărie. 4 (Pex) Faptă, vorbă etc. șireată Si: șiretlic, vicleșug. 5 (Mtp) Faptă supranaturală care aparține unei ființe năzdrăvane (14). 6 Faptă, ispravă etc. ieșită din comun. 7 Minunăție. 8 Ciudățenie. 9 (Reg) Necaz (1).

NĂZDRĂVĂNIE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

NĂZDRĂVĂNIE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, darul sau fapta unei ființe năzdrăvane. În zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoș porumbac, cu creasta pieptene și cu coada secere, a dat dovadă de năzdrăvănie. SADOVEANU, F. J. 446. 2. Faptă de necrezut, minunăție. Erai cu amintirea lecturilor de romane în fascicule, care istoriseau toate năzdrăvăniile. PAS, Z. I 229. Mama.. era vestită pentru năzdrăvăniile sale. CREANGĂ, A. 34. Pehlivanii arapi... făcură și ei feluri de năzdrăvănii și de jocuri minunate și nevăzute locurilor noastre. ODOBESCU, S. I 136. 3. Glumă, poznă, ștrengărie. Flăcăii înaintea ibovnicelor lor se silesc care mai de care să facă cîte și mai multe năzdrăvănii. ȘEZ. I 271. ♦ Vicleșug. Nu te teme, știu eu năzdrăvănii de ale spînului. CREANGĂ, P. 219. Vulpoiul, rumegînd în mintea lui alte năzdrăvănii, îl rugă să-i dea voie a se duce mai întîi la o mănăstire. ODOBESCU, S. III 240.

NĂZDRĂVĂNIE ~i f. 1) Însușirea de a fi năzdrăvan. 2) Faptă sau vorbă care provoacă hazul, gluma. 3) (în unele basme populare) Întâmplare nemaipomenită și de necrezut; minune. /năzdrăvan + suf. ~ie

năzdrăvăníe f. (d. năzdrăvan). Faptă de năzdrăvan, excentricitate, bazaconie, poznă: năzdrăveniile luĭ Nastratin Hogea.

nezdrăvănie sf vz năzdrăvănie

nezdrăvenie sf vz năzdrăvănie

nezdrevenie sf vz năzdrăvănie

nizdrăvănie sf vz năzdrăvănie

năsdrăvănie f. 1. știința celui năsdrăvan; 2. glumă răutăcioasă, poznă: mama era vestită pentru năsdrăvăniile sale CR.; 3. pl. Năsdrăvăniile lui Nastratin-Hogea, colecțiune de anecdote populare traduse din turcește de Anton Pann (1853).

năzdrăvănie s. f., art. năzdrăvănia, g.-d. art. năzdrăvăniei; pl. năzdrăvănii, art. năzdrăvăniile (desp. -ni-i-)

năzdrăvănie s. f., art. năzdrăvănia, g.-d. art. năzdrăvăniei; pl. năzdrăvănii, art. năzdrăvăniile

năzdrăvănie s. f., art. năzdrăvănia, g.-d. art. năzdrăvăniei; pl. năzdrăvănii, art. năzdrăvăniile

NĂZDRĂVĂNIE s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

NĂZDRĂVĂNIE s. 1. v. glumă. 2. v. poznă. 3. v. ciudățenie.

năzdrăvănie s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

NĂZDRĂVĂNIE s. 1. ghidușie, glumă, năzbîtie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. boroboață, ispravă, năzbîtie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) 3. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut în viața lui!)