OAIE sf. 1 🐑 Gen de mamifere rumegătoare care se cresc pentru laptele, carnea și lîna lor (Ovis aries) (🖼 3370): lapte de ~; carne de ~; blînd ca oaia; rasele de oi mai răspîndite la noi în țară sînt „țurcana”, „țigaia”, „stogoșa” și „spanca” 👉 TAB. LXV; în spec. poartă acest nume partea femeiască a animalului, după ce a împlinit doi ani, spre deosebire de partea bărbătească, numită berbece; înainte de această vîrstă i se zice mia, apoi noatină și în urmă mioară (👉 ac. cuv.); (P): umblă să scoață două piei după o oaie (PANN); tunde oaia, dar nu-i lua și pielea; a suge de la două oi, a trage foloase din două părți: o ~ rîioasă molipsește turma întreagă; a se lua ca oile una după alta, a imita, a urma orbește pe altul; cînd o ~ a dat în rîpă (sau de mal), dau toate după ea; omul este ca oaia, lesne se ia după altul (PANN); mai multe piei de miei decît de oi, mai mulți tineri mor decît bătrîni; e șiret (sau viclean sau deștept) ca oaia sau ca oaia (cu jug), se zice în mod ironic despre cineva care e prost de dă în gropi; F a o face de ~, a o face boacănă, a lucra prostește, a face o prostie; F prea e de ~!, prea e din cale afară prostia făcută; F parcă te trezești la oi, se zice cuiva care se poartă ca un bădăran; 👉 ACĂȚA II 3, LUP1 ¶ 2 Carne de oaie ¶ 3 pl. ⛪ Poporeni, creștinii în raport cu preotul lor ¶ 4 🌿 ȚÎȚA-OII¹ = DEGETAR2; ȚÎȚA-OII² = CIUBOȚICA-CUCULUI; ȚÎȚA-OII³, varietate de struguri [lat. ovem].

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegător domestic, crescut pentru lână, lapte și carne. ◊ Ca oile buluc; în dezordine. Șiret (sau deștept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matură a acestui animal. 3) fig. depr. Om mărginit. 4) mai ales la pl. (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

oaie s. f., art. oaia, g.-d. art. oii; pl. oi

OAIE s. (ZOOL.; Ovis aries) (Transilv. și Ban.) păcuină, (înv.) marială.