17 definiții pentru oarecare (pron.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OARECARE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare1 + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.

OARECARE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECARE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care

varecare pron. nehot. v. oarecare.

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oarecare2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecăruia; f. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecare2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecăruia; f. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecare pr. m., g.-d. oarecaruia; f. sg. oarecare, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecare, g.-d. oarecărora

oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.

*oare care adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță.

Intrare: oarecare (pron.)
oarecare1 (pron.) pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P83)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • oarecare
  • oarecare
plural
  • oarecare
  • oarecare
genitiv-dativ singular
  • oarecăruia
  • oarecăreia
plural
  • oarecărora
  • oarecărora
orecare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
varecare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oarecare, oarecarepronume

etimologie:
  • Oare + care DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.