obidire sf [At: CORESI, EV. 453 / V: (îrg) ~dare, ~dnuire / Pl: ~ri / E: obidi¹] 1 (Înv) Asuprire. 2 (Înv) Ocărâre. 3 (Înv) Alungare. 4 (Înv) Nedreptățire. 5 (Pop) Supărare. 6 (Pop) Chin. 7 (Înv) Tânguire.

OBIDIRE, obidiri, s. f. (Învechit, astăzi mai ales popular) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei. 1.Suferință, chin, amar. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. 2. Asuprire, împilare.

obidare sf vz obidire

obidnuire sf vz obidire

obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidire s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

OBIDIRE s. v. amărăciune, asuprire, boceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăstuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristețe, tânguială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.

obidire s. v. AMĂRĂCIUNE. ASUPRIRE. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. ÎNTRISTARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. MÎHNIRE. NĂPĂSTUIRE. NECAZ. NEDREPTĂȚIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. SUPĂRARE. TRISTEȚE. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. URGISIRE. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.