14 definiții pentru oborî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBORÎ, obór, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.

OBORÎ́, obór, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.

OBORÎ́, obór, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A doborî, a culca (cu o lovitură) la pămînt, a ucide; fig. a scoate prin uneltiri dintr-un post, dintr-o demnitate. Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187.

oborî v. 1. Mold. a doborî: cu a lui groaznică năvală cai, călăreți oborînd NEGR. [Slav. OBORITI, a răsturna, a prăpădi].

2) obór, a -î́ v. tr. (vsl. o-boriti, a desființa, d. boron-brati, a lupta; sîrb. boriti se, a lupta. V. obor 2 și dobor). Vechĭ. Dobor, trîntesc. Răpun. Fig. Desființez: a oborî o lege.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 oboa, imperf. 1 oboram; conj. prez. 1 sg. să obor, 3 să oboare; imper. 2 sg. afirm. oboa

oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 oboară, perf. s. 3 sg. oborî, 3 pl. oborâră; ger. oborând; part. oborât

oborî́ vb., ind. prez. 1 sg. obór, 3 sg. și pl. oboáră

obor, oboară 3 sg. și pl., -rînd ger., -rît prt., -rîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

oborî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oborî, obor, (aborî), vb. tranz. – (reg.) A doborî (Papahagi, 1925): „Apoi o zinit un vânt de-o oborât pădurea tătă gios” (Papahagi, 1925: 320; Sat Șugatag). – Din sl. oboriti „a răsturna, a prăpădi” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

oborî, obor, vb. tranz. – A doborî (Papahagi 1925). – Din sl. oboriti.

Intrare: oborî
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oborî
  • oborâre
  • oborât
  • oborâtu‑
  • oborând
  • oborându‑
singular plural
  • oboa
  • oborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obor
(să)
  • obor
  • oboram
  • oborâi
  • oborâsem
a II-a (tu)
  • obori
(să)
  • obori
  • oborai
  • oborâși
  • oborâseși
a III-a (el, ea)
  • oboa
(să)
  • oboare
  • obora
  • oborî
  • oborâse
plural I (noi)
  • oborâm
(să)
  • oborâm
  • oboram
  • oborârăm
  • oborâserăm
  • oborâsem
a II-a (voi)
  • oborâți
(să)
  • oborâți
  • oborați
  • oborârăți
  • oborâserăți
  • oborâseți
a III-a (ei, ele)
  • oboa
(să)
  • oboare
  • oborau
  • oborâ
  • oborâseră
obori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oborî, oborverb

  • 1. regional A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. DLRLC
    • format_quote N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
    • format_quote Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187. DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.