11 definiții pentru obosit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBOSIT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – V. obosi.

OBOSIT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – V. obosi.

obosit, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ab~ / Pl: ~iți, ~e / E: obosi] 1 Care este sleit de puteri Si: extenuat, istovit, ostenit. 2 (D. sol; pan) Cu productivitate scăzută.

OBOSIT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală, sleit de puteri, ostenit, istovit. Sta întunecat și obosit, cu privirile ațintite în gol. DUMITRIU, N. 76. Obosit, omul șade pe o bancă, să răsufle. CARAGIALE, O. II 199. Ipate... obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă. CREANGĂ, P. 158. ◊ (Adverbial) Vorbea puțin și obosit. VORNIC, P. 20. ◊ Fig. în lumina din ce în ce mai albă a zilei, veneau parcă mai obosite deosebitele zgomote ale tîrgușorului. SADOVEANU, O. VII 28. Din mii de sunete ușoare... se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturii. ODOBESCU, S. III 17.

obosit a. 1. ostenit peste măsură; 2. fig. foarte desgustat: obosit de vieață.

obosít, -ă adj. Ostenit. Fig. Obosit de vĭață, de petrecerĭ, dezgustat de vĭață, de petrecerĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBOSIT adj. ostenit, trudit. (Om ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

obosit, -ă, obosiți, -te adj. 1. (adol.) de calitate inferioară. 2. (fig.) slab. 3. beat. 4. (d. obiecte) uzat.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

Intrare: obosit
obosit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obosit
  • obositul
  • obositu‑
  • obosi
  • obosita
plural
  • obosiți
  • obosiții
  • obosite
  • obositele
genitiv-dativ singular
  • obosit
  • obositului
  • obosite
  • obositei
plural
  • obosiți
  • obosiților
  • obosite
  • obositelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obosit, obosiadjectiv

  • 1. Care simte oboseală; sleit de puteri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sta întunecat și obosit, cu privirile ațintite în gol. DUMITRIU, N. 76. DLRLC
    • format_quote Obosit, omul șade pe o bancă, să răsufle. CARAGIALE, O. II 199. DLRLC
    • format_quote Ipate... obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbea puțin și obosit. VORNIC, P. 20. DLRLC
    • format_quote figurat În lumina din ce în ce mai albă a zilei, veneau parcă mai obosite deosebitele zgomote ale tîrgușorului. SADOVEANU, O. VII 28. DLRLC
    • format_quote Din mii de sunete ușoare... se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturii. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi obosi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.