4 definiții pentru obreaje
Explicative DEX
OBREAJE, OBREJIE (pl. -eji) sf. 🌐 Muche de deal unde se întîlnește un podiș cu o coastă sau costișe, de obiceiu pe marginea unei ape ¶ 2 Trans. (DENS.) Loc șes, întindere de pămînt ce rămîne după retragerea unui rîu ¶ 3 Olten. (VÎRC.) Cîmp lîngă pădure [srb. obrežje].
OBREJIE 👉 OBREAJE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
obréjă (est) și -je (vest) f., pl. ĭ (sîrb. obrežje, mal, cheŭ, d. breg, dîmb, deal, vsl. brĭegŭ, d. vgerm. berg, munte; pol. pobrzeže, plajă). Est. Rar. Costișă pe malu unuĭ rîŭ. Trans. Loc pe mal rămas după retragerea apeĭ. Loc șes, podiș. V. renie.[1]
- După DER (1958-1966), și obreaje (cu var. obrejie). — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
obreaje (-eji), s. f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – Var. obrejie. Sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši „parte înaltă”, cf. obîrșie (Conev 41) pare mai puțin sigură.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: obreaje
obreaje substantiv feminin
| substantiv feminin (F124.1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||