OBRĂZAR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o feri de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar.

obrăzar [At: LB / V: (înv) ~iu, ~rezariu / Pl: (1, 4-5) ~e, (2-3, 6) ~i / E: obraz + -ar] 1 sn (Pop) Mască. 2 sm (Reg) Persoană mascată care colindă în ziua de Anul Nou. 3 sm Plasă deasă de sârmă cu care stuparul își ferește fața de înțepăturile albinelor. 4 sn Mască metalică de protecție cu care se acoperă fața în anumite sporturi, în luptă, în probele sportive de sabie, de floretă etc. 5 sn (Reg) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața, uneori și trupul mortului Si: giulgiu, lințoliu. 6 sm (Reg; mpl) Ochelari de cai.

OBRĂZAR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar.

OBRĂZAR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sîrmă sau sac de pînză cu care stuparul își ferește fața de înțepăturile albinelor. Rar pune obrăzar, după cît spune maica Evlampia. Nu se teme de muște. SADOVEANU, P. M. 60 ♦ Cască metalică cu care se acoperă fața, pentru a o proteja (în lupte, în probele sportive de sabie și floretă etc.). (Cu pronunțare regională) Scoate sfînta Duminecă obrăzariul și sabia... dîndu-le lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 224. ♦ (Regional) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (p. ext. trupul) mortului. 2. Mască. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atît de albă fața-i ș-atît de nemișcată. EMINESCU, O. I 96.

OBRĂZAR ~e n. 1) Sac de pânză rară cu care își acoperă fața apicultorii, ca să nu-i înțepe albinele. 2) Mască de metal care protejează fața la unele probe sportive. 3) pop. Mască pe care o pune cineva pe față, ca să nu fie recunoscut (sau pentru a înfățișa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele două piese de piele fixate de căpețea, în regiunea ochilor, pentru a împiedica calul să privească în lături. [Sil. -bră-] /obraz + suf. ~ar

obrăzar n. mască: un obrăzar de ceară părea că poartă el EM.

obrăzár n., pl. e (d. obraz). Rar. Mască.

obrăzariu sn vz obrăzar

obrezariu sn vz obrăzar

obrăzar (desp. o-bră-) s. n., pl. obrăzare

obrăzar (o-bră-) s. n., pl. obrăzare

obrăzar s. n. (sil. -bră-), pl. obrăzare

OBRĂZAR s. v. mască, ochelari.

obrăzar s. v. MASCĂ. OCHELARI.

obrăzar, obrăzare, s.n. – Mască folosită în jocurile dramatice populare (moșuții, capra, calul...). – Din obraz (< sl. obrazǔ) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

obrăzar, -e, s.n. – Mască folosită în jocurile dramatice populare (moșuții, capra, calul...). – Din obraz (< sl. obrazǔ) + -ar.