OBSERVARE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa.

observare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 337 / Pl: ~vări / E: observa] 1 (Înv) Respectare a unei legi, a unei dispoziții, a unui obicei etc. 2 Remarcare. 3 Constatare. 4 (Prc) Supraveghere. 5 (Rar) Obiecție. 6 Privire. 7 Scrutare. 8 Studiere. 9 (Mil) Cercetare a inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date Si: (îvr) observație (9).

OBSERVARE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa.

OBSERVARE, observări, s. f. Acțiunea de a (se) observa și rezultatul ei. 1. Cercetare, scrutare, examinare. Observarea naturii. 2. (Rar) Observație, constatare, remarcă; p. ext. reflecție, considerație. Beizade îi tălmăci cu plăcere, numaidecît, observările filozofice ale șătrarului. SADOVEANU, Z. C. 41. Această observare este foarte puțin măgulitoare pentru ambiția mea de narator. ALECSANDRI, C. 82. Dacă ne încercăm a face oarecare observări asupra limbii noastre... n-avem nicidecum pretenția a fi priviți ca niște legiuitori. NEGRUZZI, S. I 337. 3. (Rar) Respectare (a unei legi, a unui obicei etc.).

OBSERVARE s.f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații; observație. 3. (Statist.) Prima fază a cercetării, constînd în înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. [< observa].

OBSERVARE s. f. 1. acțiunea de a observa. ◊ observație (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. (< observa)

observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

OBSERVARE s. 1. v. examinare. 2. v. relevare. 3. v. părere.

OBSERVARE s. v. critică, obiecție, observație, rezervă.

OBSERVARE s. 1. analiză, cercetare, examinare, observație, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 2. relevare, remarcare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.) 3. considerație, considerent, constatare, idee, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...)

observare s. v. CRITICĂ. OBIECȚIE. OBSERVAȚIE. REZERVĂ.

OBSERVAREA procedeu de bază al cercetării spațiului aerian, maritim și terestru, constând în supravegherea câmpului de luptă, pentru obținerea de informații despre inamic, teren sau trupe proprii cu ajutorul aparaturii sau cu ochiul liber. Observarea aeriană este executată cu mijloace aeriene: aeronave, mijloace de zbor fără pilot și sateliți cu aparatură automată de observare și transmitere, putând fi executată pe orice vreme (în infraroșu) și la orice distanță. Observarea spțiului aerian constă în supravegherea acestuia de către observatorii posturilor de comandă, în scopul descoperirii țintelor aeriene. Observarea navală constă în supravegherea spațiului maritim de către observatorii de la bordul avioanelor sau elicopterelor.