ocazional, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 105/15 / P: ~zi-o~ / S și: ~asi~ / Pl: ~i, ~e / E: it occasionale, fr occasionnel] 1 (Înv) Care prilejuiește ceva. 2 Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 3 Care se ivește întâmplător.

OCAZIONAL, -Ă, ocazionali, -e, adj. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment; de ocazie. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.

OCAZIONAL, -Ă adj. De ocazie, pentru o ocazie. ♦ Întîmplător. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].

OCAZIONAL, -Ă adj. care are loc cu o anumită ocazie. ◊ care se ivește întâmplător. ◊ (adv.) din întâmplare, accidental. (< fr. occasionnel)

OCAZIONAL ~ă (~i, ~e) Care se produce cu o anumită ocazie. [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnel

*ocazionál, -ă adj. (fr. occasionnel, mlat. occasionalis). Care aduce ocaziune: predicile luĭ Tetzel fură cauza ocazională a reformeĭ luĭ Luter. Accidental, întîmplător. Adv. Cu vre-o ocaziune, din întîmplare.

ocazional (desp. -zi-o-) s. n.

ocazional (desp. -zi-o-) adj. m., pl. ocazionali; f. ocazională, pl. ocazionale

ocazional (-zi-o-) adj. m., pl. ocazionali; f. ocazională, pl. ocazionale

ocazional adj. m. (sil. -zi-o-), pl. ocazionali; f. sg. ocazională, pl. ocazionale

OCAZIONAL adj. v. întâmplător.

OCAZIONAL adj. accidental, incidental, întîmplător, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~. )

DISCURS OCAZIONAL (< fr. discours occasionnel ; lat. discursus și occasio, cădere) Specia a discursului rostit în împrejurări diferite și cu subiecte din domenii variate. Ex. Discursul rostit de M. Sadoveanu cu prilejul centenarului nașterii lui M. Eminescu (1950). „În mai puțin de două decenii M. Eminescu a rupt drumuri nouă în poezia românească. S-a adîncit – scafandru unic și uimitor – în mitul și lirica populară. A restituit poporului – maestru și șlefuitor – diamantele sufletului generațiilor acestui neam. Poporul, pentru Eminescu, nu era cel convențional al patriotarzilor; oamenii lui vechi care-i hrăneau arta erau băștinașii din veac, de la Boeribista și Deceneu... Strămoșii lui erau pămîntenii de la Rovine... Ritmurile nouă, rimele rare, bogăția expresiilor poetice au apărut la noi în deceniul al nouălea al veacului trecut, odată cu el... De la epitetul convențional, M. Eminescu se înalță brusc, ca într-o fîlfîire de păuni și ca într-un ”colb de pietre scumpe„ la vorbele care, despărțite și izolate de la începutul limbii, dintr-odată se cunosc și se logodesc într-o bucurie tainică...”