OCOLIT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjoară. ♦ Fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. -V. ocoli.

ocolit², ~ă a [At: FN 152 / V: (reg) ~lat / Pl: ~iți, ~e / E: ocoli] 1 (Îvp) Delimitat. 2 (Îvp) Împrejmuit. 3 (Înv) Înconjurat cu un brâu ornamental. 4 (Îrg) Împresurat. 5 (Înv) Asediat. 6 (Îrg) Apărat. 7 (Reg) Răsfățat. 8 Străbătut de jur-împrejur. 9 Evitat. 10 Ignorat. 11 (Pop) Cutreierat. 12 (Îf ocolat) Circular. 13 Cotit. 14 (Reg) Încolăcit. 15-16 (Fig) Care este (făcut sau) spus în mod indirect.

ocolit¹ sn [At: LĂNCRĂJAN, C. III, 47 / Pl: ~uri / E: ocoli] 1 (Îvp) Delimitare. 2 (Îvp) Împrejmuire. 3 (Înv) Ocolire (3). 4 (Îrg) Împresurare. 5 (Înv) Asediere. 6-7 Ocolire (8-9). 8 (Fig) Divagare. 9-13 Ocolire (11-15). 14 Ignorare. 15 (Pop) Cutreierare. 16 (Îlav) Pe ~te (sau pe ~tele) Indirect.

OCOLIT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjură. ♦ Fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. – V. ocoli.

OCOLIT ¹ s. n. Faptul de a ocoli. ◊ (Mai ales în expr.) Pe ocolite = pe departe, indirect. – Formă gramaticală: (în expr.) ocolite.

OCOLIT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri, cotituri; care înconjură. Drum ocolit. ▭ Iacă steaua care vine... Cu schintei cătrănite, Cu fulgere ocolite, Cu săbii ascuțite. BIBICESCU, P. P. 238. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii.

ocolat, ~ă a vz ocolit¹

ocolit s. n.

!ocolit s. n.

ocolit s. m. (pl. ocolite, în loc. pe ~)

ocolite (pe ~) loc. adv.

!ocolite (pe ~) loc. adv.

OCOLIT adj. înconjurător, ocolitor. (Un drum ~.)

OCOLIT adj. înconjurător, ocolitor. (Un drum ~.)

Ocolit ≠ direct

a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita să spună direct un adevăr.