12 definiții pentru ocupare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCUPARE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.

OCUPARE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.

ocupare sf [At: POLIZU / Pl: ~pări / E: ocupa] 1 Cucerire. 2 Deținere a unui loc, a unui spațiu. 3 (Înv) Ocupație (5).

OCUPARE s. f. Acțiunea de a (se) ocupa; (învechit) ocupație; preocupare. Necazurile ce am nu-mi lasă capul liber pentru ocupări literare. ALECSANDRI, S. 116. Chiar astăzi ocuparea sa este de a vizita școala publică și spitalul. NEGRUZZI, S. I 313.

OCUPARE s.f. Acțiunea de a ocupa și rezultatul ei; luare în stăpînire. [< ocupa].

*ocupațiúne f. (lat. occupátio, -ónis). Lucru, muncă, treabă, îndeletnicire: a avea multe ocupațiunĭ, ocupațiunea depărtează plictiseala. Acțiunea de a te face stăpîn pe, de a te stabili în: ultima ocupațiune rusească în România a durat de la 1828 pînă la 1834. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări

ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări

ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCUPARE s. 1. v. cucerire. 2. v. subjugare.

OCUPARE s. v. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, treabă.

OCUPARE s. 1. cucerire, luare, ocupație, (franțuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 2. cucerire, subjugare, supunere. (~ Galiei.)

ocupare s. v. ACTIVITATE. ÎNDELETNICIRE. LUCRU. MUNCĂ. OCUPAȚIE. PREOCUPARE. TREABĂ.

Intrare: ocupare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocupare
  • ocuparea
plural
  • ocupări
  • ocupările
genitiv-dativ singular
  • ocupări
  • ocupării
plural
  • ocupări
  • ocupărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocupare, ocupărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Necazurile ce am nu-mi lasă capul liber pentru ocupări literare. ALECSANDRI, S. 116. DLRLC
    • format_quote Chiar astăzi ocuparea sa este de a vizita școala publică și spitalul. NEGRUZZI, S. I 313. DLRLC
etimologie:
  • vezi ocupa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.