opțiuni
  • info
8 definiții pentru ocărâre

Explicative DEX

OCĂRÂRE, ocărâri, s. f. Acțiunea de a ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană. – V. ocărî.

ocărâre sf [At: PSALT. 35 / V: (reg) ~rire / Pl: ~ri / E: ocărî] 1 Ocară. 2 Desconsiderare. 3 Defăimare. 4 Insultă.

OCĂRÂRE, ocărâri, s. f. (Rar) Acțiunea de a ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană. – V. ocărî.

OCĂRÎRE, ocărîri, s. f. Acțiunea de a ocărî; mustrare, ocară.

Ortografice DOOM

ocărâre s. f., g.-d. art. ocărârii; pl. ocărâri

ocărâre s. f., g.-d. art. ocărârii; pl. ocărâri

ocărâre s. f., g.-d. art. ocărârii; pl. ocărâri

Tezaur

OCĂRÎRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a ocărî. 1. Ocară, mustrare, dojană. dicț. 2. Desconsiderare, dispreț; defăimare; insultă, injurie, batjocură. Eu-s... împutare oamerilor și ocărire (defăimare d, urreciunri h) oameriloru. psalt. 35. Multu împlumu-nă de ocărire (urriciunri h, defăimăciuni d). ib. 271. Și va fi și ocărîrea începătoare trufei, iară trufa e cea sămînță rea a ocărîrei. coresi, ev. 15, cf. 45, id. ps. 51/3, 356/2, alexi, w. – PI.: ocărîri. – Și: ocărire s. f. – v. ocărî.

Intrare: ocărâre
ocărâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocărâre
  • ocărârea
plural
  • ocărâri
  • ocărârile
genitiv-dativ singular
  • ocărâri
  • ocărârii
plural
  • ocărâri
  • ocărârilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocărâre, ocărârisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ocărî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.