opțiuni
  • info

5 definiții pentru oficiat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFICIA, oficiez, vb. I. Tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pr.: -ci-a] – Din fr. officier.

OFICIA vb. I. tr. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvîrși un act public sau privat, în special o căsătorie. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. ofiția vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare].

A OFICIA ~ez tranz. 1) (acte publice sau private) A săvârși cu solemnitate; a celebra. ~ o căsătorie. 2) (ritualuri bisericești) A îndeplini printr-o ceremonie religioasă. [Sil. -ci-a] /<fr. officier

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oficia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. oficiez, 3 sg. și pl. oficiază, 1 pl. oficiem (sil. -ci-em), imperf. 1 sg. oficiam (sil. -ci-am); conj. prez. 3 sg. și pl. oficieze; ger. oficiind (sil. -ci-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFICIA vb. (BIS.) 1. a celebra, a săvârși, a sluji. (A ~ liturghia.) 2. v. celebra. 3. a servi, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoți.)

Intrare: oficiat
oficiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficiat
  • oficiatul
  • oficiatu‑
  • oficiată
  • oficiata
plural
  • oficiați
  • oficiații
  • oficiate
  • oficiatele
genitiv-dativ singular
  • oficiat
  • oficiatului
  • oficiate
  • oficiatei
plural
  • oficiați
  • oficiaților
  • oficiate
  • oficiatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oficia, oficiezverb

  • 1. A celebra un serviciu religios; a sluji în biserică. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Mitropolitul... era aci și oficia sfînta liturghie. GALACTION, O. i 90. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cu barba lui mare, roșcată, avea un aer de preot care oficiază. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. DLRLC
    • 1.1. A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: celebra
      • format_quote La un birou micuț... stă funcționara, o fată tot atît de tînără ca aceea care oficiază căsătoriile. SAHIA, U.R.S.S. 114. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv figurat glumeț A-și îndeplini slujba, a presta un serviciu. DLRLC
      • format_quote Berta e... prin cămări, drămuind ce trebuie pentru bucătăria unde oficiază madama Sultana. PAS, L. I 94. DLRLC
      • format_quote Omul nostru oficia însă la grătarul cu pastramă, care împrăștia miros de grăsime ca o jertfă antică. SADOVEANU, E. 170. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.