OLOGEALĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

ologeală sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: ologi + -eală] Paralizie a picioarelor.

OLOGEALĂ (pl. -eli) sf. 🩺 Paralizia picioarelor, starea celui olog [ologi].

OLOGEALĂ, ologeli, s. f. Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

OLOGEALĂ, ologeli, s. f. Neputință de a umbla; paralizie.

ologeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a ologi. Starea celuĭ olog.

❍ DĂLOGEALĂ = OLOGEALĂ.

ologeală (pop.) s. f., g.-d. art. ologelii; pl. ologeli

ologeală (pop.) s. f., g.-d. art. ologelii; pl. ologeli

ologeală s. f., g.-d. art. ologelii; pl. ologeli

OLOGEALĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)

OLOGEALĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)

OLOGEALĂ s. f. Paralizie a picioarelor. cf. ddrf, leon, Med. 128. La babiloneni... lui Galla i se atribuia durerea de picioare (podagra) și ologeala. candrea, f. 100, cf. 224, bianu, d. s., enc. vet. 812, h II 122, xiv, 438. Foarte multe sătence... iau în sticle ape minerale de beau, se scaldă cu ele, pentru a se scăpa de friguri, de umflături, ologeli etc. șez. iii, 104, cf. pamfile, b. 27, 52. – pl.: ologeli. – Ologi + suf. -eală.