17 definiții pentru omisiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMISIUNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.

OMISIUNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.

omisiune sf [At: HELIADE, D. J. 18/21 / P: ~si-u~ / V: (înv) ~ie / Pl: ~ni / E: fr omission, lat omissio, -onis] 1 Trecere cu vederea Si: neglijare. 2 Lucru omis S: lacună, lipsă.

OMISIUNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite și rezultatul lui; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, lacună.

OMISIUNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].

OMISIUNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)

OMISIUNE ~i f. 1) v. A OMITE. 2) Lucru, fapt omis, scăpat din vedere. [Sil. -si-u-] /<fr. omission, lat. omissio, ~onis

omisiune f. acțiune de a omite și lucrul omis.

*omisiúne f. (lat. o-missio, -ónis). Acțiunea de a omite. Lucru omis: în această listă-s o mulțime de omisiunĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omisiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. omisiunii; pl. omisiuni

omisiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. omisiunii; pl. omisiuni

omisiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. omisiunii; pl. omisiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMISIUNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.

OMISIUNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. săritură. (Să completăm ~ din text.)

Intrare: omisiune
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omisiune
  • omisiunea
plural
  • omisiuni
  • omisiunile
genitiv-dativ singular
  • omisiuni
  • omisiunii
plural
  • omisiuni
  • omisiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omisie
  • omisia
plural
  • omisii
  • omisiile
genitiv-dativ singular
  • omisii
  • omisiei
plural
  • omisii
  • omisiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omisiune, omisiunisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.