18 definiții pentru oploși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.

oploși [At: M. COSTIN, O. 72 / V: (reg) ~leși / Pzi: esc / E: nct] 1 vr A se refugia. 2 vr A se pripăși. 3-4 vtr A (se) adăposti. 5 vt A crea cuiva o situație materială Si: a căpătui.

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi un refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. Dădea tîrcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dînsul pe-aici. REBREANU, R. i 175. Se oploșise și el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă. DUNĂREANU, N. 118. Ca băiat străin... de unde pînă unde, s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. CREANGĂ, P. 139. ◊ Fig. Părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor, pe cînd știu eu. CREANGĂ, A. 104. 2. Tranz. A strînge de pe drumuri, a găzdui, a adăposti. Ți-am zis să nu oploșești pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL, VIII 114. A lua sub aripa sa, a crea o situație, a așeza în slujbă; a căpătui. I-am oploșit în slujbe. SADOVEANU, Z. C. 130.

A OPLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oploșească. 2) (persoane) A primi acordând favoruri abuzive și nemeritate. [Sil. -plo-] /Orig. nec.

A SE OPLOȘÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăși. [Sil. -plo-] /Orig. nec.

oploșì v. Mold. 1. a adăposti: orice venetic este oploșit în țara asta CR.; 2. a căuta un adăpost, a se refugia: sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor CR. [Slav. OPLOȘTÕ, a îngrădi].

opleșésc și (ob.) oploșésc v. tr. (vsl. oplotiti-oplošton, a’ngrădi, oplotŭ, gard, opletina, bordeĭ, plesti-pleton, a împleti, pletŭ, plotŭ, gard; sîrb. opleti, oplotiti, a’mpleti; rus. oplót, protecțiune. Cp. cu germ. hag, [fr. haie]. gard, față de hegen, a’ngriji. V. copleșesc). Iron. Adăpostesc, protejez. V. refl. Mă adăpostesc, mă pripășesc: Jidaniĭ s’aŭ oploșit în România.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oploși (a ~) (pop.) (desp. o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșesc, 3 sg. oploșește, imperf. 1 oploșeam; conj. prez. 1 sg. să oploșesc, 3 să oploșească

oploși (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșesc, imperf. 3 sg. oploșea; conj. prez. 3 să oploșească

oploșí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oploșeáscă

oploșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPLOȘI vb. a se aciua, a se cuibări, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de cine știe cînd.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oploșí (oploșésc, oploșít), vb.1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur sl. Pare a fi o simplă var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obložiti „a acoperi”, caz în care a se oploși ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuși, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la sl. oplotiti, oploštą „a împleti”, oplotu „gard”; și Tiktin, de la sl. plochu „cîmpie” sau de la sl. pluchu „șobolan de cîmp”, ținînd cont de dificultățile evidente. – Der. oploșeală, s. f. (adăpost, apărare).

Intrare: oploși
  • silabație: o-plo-și info
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oploși
  • oploșire
  • oploșit
  • oploșitu‑
  • oploșind
  • oploșindu‑
singular plural
  • oploșește
  • oploșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oploșesc
(să)
  • oploșesc
  • oploșeam
  • oploșii
  • oploșisem
a II-a (tu)
  • oploșești
(să)
  • oploșești
  • oploșeai
  • oploșiși
  • oploșiseși
a III-a (el, ea)
  • oploșește
(să)
  • oploșească
  • oploșea
  • oploși
  • oploșise
plural I (noi)
  • oploșim
(să)
  • oploșim
  • oploșeam
  • oploșirăm
  • oploșiserăm
  • oploșisem
a II-a (voi)
  • oploșiți
(să)
  • oploșiți
  • oploșeați
  • oploșirăți
  • oploșiserăți
  • oploșiseți
a III-a (ei, ele)
  • oploșesc
(să)
  • oploșească
  • oploșeau
  • oploși
  • oploșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oploși, oploșescverb

  • 1. reflexiv A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dădea tîrcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dînsul pe-aici. REBREANU, R. i 175. DLRLC
    • format_quote Se oploșise și el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă. DUNĂREANU, N. 118. DLRLC
    • format_quote Ca băiat străin... de unde pînă unde, s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. CREANGĂ, P. 139. DLRLC
    • format_quote figurat Părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor, pe cînd știu eu. CREANGĂ, A. 104. DLRLC
  • 2. tranzitiv Adăposti, găzdui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-am zis să nu oploșești pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL, VIII 114. DLRLC
    • 2.1. A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I-am oploșit în slujbe. SADOVEANU, Z. C. 130. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.