10 definiții pentru oprimare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRIMARE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima.

OPRIMARE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima.

oprimare sf [At: DLR / Pl: ~mări / E: oprima] Asuprire.

OPRIMARE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima; asuprire. V. exploatare. Comuniștii avertizau și învățau pe muncitori să nu aibă încredere în guvernele burghezo-moșierești, care toate urmăresc oprimarea oamenilor muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116.

OPRIMARE s.f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire. [< oprima].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oprimare (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimării; pl. oprimări corectat(ă)

oprimare (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimării; pl. oprimări

oprimare s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. oprimării; pl. oprimări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPRIMARE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strânsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

OPRIMARE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

Intrare: oprimare
  • silabație: o-pri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprimare
  • oprimarea
plural
  • oprimări
  • oprimările
genitiv-dativ singular
  • oprimări
  • oprimării
plural
  • oprimări
  • oprimărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oprimare, oprimărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comuniștii avertizau și învățau pe muncitori să nu aibă încredere în guvernele burghezo-moșierești, care toate urmăresc oprimarea oamenilor muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. DLRLC
etimologie:
  • vezi oprima DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.