9 definiții pentru oprit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.

OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.

oprit2, ~ă [At: PRAV. 27 / Pl: ~iți, ~e / E: opri] 1 a Întrerupt. 2 a Ținut pe loc Si: reținut. 3 a (Reg) Constipat. 4 a (Îvr) Arestat. 5 a Fixat asupra a ceva. 6 a Interzis. 7 a (Reg) Obosit. 8 sfa Dans popular asemănător cu bătuta. 9 sfa Melodie după care se execută oprita (8).

OPRÍT, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis, rezervat. Sînt vinovat că am rîvnit Mereu numai la bun oprit. ARGHEZI, V. 25. ◊ Pădure oprită = pădure în care e interzisă orice tăiere; opritură.

oprit a. împiedecat: fata era oprită dela toate acestea CR.

oprít, -ă adj. (d. opresc). Împedecat. Interzis: intrarea oprită.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPRÍT adj. 1. v. închis. 2. v. interzis. 3. v. nepermis. 4. v. prohibit. 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~ din dieta unui bolnav.)

OPRIT adj. 1. închis. (Gazele sînt ~) 2. interzis. (Intrarea ~.) 3. interzis, neîngăduit, nepermis, proscris. (Un lucru ~.) 4. interzis, prohibit. (Băuturi ~.) 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~.)

OPRIT adj. 1. închis. (Gazele sînt ~J 2. interzis. (Intrarea ~.) 3. interzis, neîngăduit, nepermis, proscris. (Un lucru ~.) 4. interzis, prohibit. (Băuturi ~.) 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fructul oprit – E legendarul măr din „arborele cunoștinței”, pe care, după cum povestește Biblia, în cartea Genezei (cap. III, v. 1-24), Dumnezeu l-a interzis omului. Șarpele a ispitit-o însă pe Eva să guste din fructul oprit. La rîndul ei, Eva l-a îndemnat pe Adam. Amîndoi au căpătat astfel conștiința goliciunii lor și au început să-și acopere trupurile. Fiindcă nu i-au ascultat cuvîntul, Dumnezeu i-a izgonit din paradis, pedepsindu-i să rătăcească pe pămînt și să-și cîștige pîinea cu sudoarea frunții. Fructul oprit a devenit o expresie pentru un lucru de care nu-ți este îngăduit să te atingi. BIB.

Intrare: oprit (adj.)
oprit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-prit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprit
  • opritul
  • opritu‑
  • opri
  • oprita
plural
  • opriți
  • opriții
  • oprite
  • opritele
genitiv-dativ singular
  • oprit
  • opritului
  • oprite
  • opritei
plural
  • opriți
  • opriților
  • oprite
  • opritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oprit, opriadjectiv

  • 1. Interzis, rezervat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sînt vinovat că am rîvnit Mereu numai la bun oprit. ARGHEZI, V. 25. DLRLC
    • 1.1. Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: opritură
etimologie:
  • vezi opri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.