21 de definiții pentru orbecăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBECĂI, orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc.Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ORBECĂI, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăi.Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

ORBECĂI, orbecăiesc și orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi. Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. Tainiți încilcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la. o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. – Variante: orbăcăi (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbeca (SBIERA, P. 258) vb. I.

A ORBECĂI ~iesc intranz. A umbla dintr-o parte în alta, rătăcind prin întuneric, pipăind ca un orb. /a orbeca + suf. ~ăi

ORBĂCĂI vb. IV v. orbecăi.

orbocăi v vz orbecăi[1]

  1. În original, greșit tipărit: vz orbecai LauraGellner

orbăcăì v. a umbla pipăind: orbăcăi prin pădure ISP. [V. orbecà].

obîrcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbîcîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbăcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.

orbăcăĭ și orbécăĭ saŭ -ĭésc, V. obîrcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orbecăi/orbecăiesc[1], 2 sg. orbecăi/orbecăiești, 3 sg. orbecăie/orbecăiește, 3 pl. orbecăie/orbecăiesc, imperf. 1 orbecăiam; conj. prez. 1 sg. să orbecăi/să orbecăiesc, 3 să orbecăie/să orbecăiască

  1. Cele două variante au aproximativ acceași pondere. — Anonim

!orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbecăie/orbecăiește, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 să orbecăie/să orbecăiască

orbecăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 sg. și pl. orbecăiască

orbecăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, conj. orbecăiască)

orbecăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORBECĂI vb. a bîjbîi, a dibui, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (A ~ prin întuneric.)

Intrare: orbecăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbecăi
  • orbecăire
  • orbecăit
  • orbecăitu‑
  • orbecăind
  • orbecăindu‑
singular plural
  • orbecăie
  • orbecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbecăi
(să)
  • orbecăi
  • orbecăiam
  • orbecăii
  • orbecăisem
a II-a (tu)
  • orbecăi
(să)
  • orbecăi
  • orbecăiai
  • orbecăiși
  • orbecăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbecăie
(să)
  • orbecăie
  • orbecăia
  • orbecăi
  • orbecăise
plural I (noi)
  • orbecăim
(să)
  • orbecăim
  • orbecăiam
  • orbecăirăm
  • orbecăiserăm
  • orbecăisem
a II-a (voi)
  • orbecăiți
(să)
  • orbecăiți
  • orbecăiați
  • orbecăirăți
  • orbecăiserăți
  • orbecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecăie
(să)
  • orbecăie
  • orbecăiau
  • orbecăi
  • orbecăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbecăi
  • orbecăire
  • orbecăit
  • orbecăitu‑
  • orbecăind
  • orbecăindu‑
singular plural
  • orbecăiește
  • orbecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbecăiesc
(să)
  • orbecăiesc
  • orbecăiam
  • orbecăii
  • orbecăisem
a II-a (tu)
  • orbecăiești
(să)
  • orbecăiești
  • orbecăiai
  • orbecăiși
  • orbecăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbecăiește
(să)
  • orbecăiască
  • orbecăia
  • orbecăi
  • orbecăise
plural I (noi)
  • orbecăim
(să)
  • orbecăim
  • orbecăiam
  • orbecăirăm
  • orbecăiserăm
  • orbecăisem
a II-a (voi)
  • orbecăiți
(să)
  • orbecăiți
  • orbecăiați
  • orbecăirăți
  • orbecăiserăți
  • orbecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecăiesc
(să)
  • orbecăiască
  • orbecăiau
  • orbecăi
  • orbecăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbăcăi
  • orbăcăire
  • orbăcăit
  • orbăcăitu‑
  • orbăcăind
  • orbăcăindu‑
singular plural
  • orbăcăie
  • orbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbăcăi
(să)
  • orbăcăi
  • orbăcăiam
  • orbăcăii
  • orbăcăisem
a II-a (tu)
  • orbăcăi
(să)
  • orbăcăi
  • orbăcăiai
  • orbăcăiși
  • orbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbăcăie
(să)
  • orbăcăie
  • orbăcăia
  • orbăcăi
  • orbăcăise
plural I (noi)
  • orbăcăim
(să)
  • orbăcăim
  • orbăcăiam
  • orbăcăirăm
  • orbăcăiserăm
  • orbăcăisem
a II-a (voi)
  • orbăcăiți
(să)
  • orbăcăiți
  • orbăcăiați
  • orbăcăirăți
  • orbăcăiserăți
  • orbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbăcăie
(să)
  • orbăcăie
  • orbăcăiau
  • orbăcăi
  • orbăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbăcăi
  • orbăcăire
  • orbăcăit
  • orbăcăitu‑
  • orbăcăind
  • orbăcăindu‑
singular plural
  • orbăcăiește
  • orbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbăcăiesc
(să)
  • orbăcăiesc
  • orbăcăiam
  • orbăcăii
  • orbăcăisem
a II-a (tu)
  • orbăcăiești
(să)
  • orbăcăiești
  • orbăcăiai
  • orbăcăiși
  • orbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbăcăiește
(să)
  • orbăcăiască
  • orbăcăia
  • orbăcăi
  • orbăcăise
plural I (noi)
  • orbăcăim
(să)
  • orbăcăim
  • orbăcăiam
  • orbăcăirăm
  • orbăcăiserăm
  • orbăcăisem
a II-a (voi)
  • orbăcăiți
(să)
  • orbăcăiți
  • orbăcăiați
  • orbăcăirăți
  • orbăcăiserăți
  • orbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbăcăiesc
(să)
  • orbăcăiască
  • orbăcăiau
  • orbăcăi
  • orbăcăiseră
orbocăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
orbecăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbeca
  • orbecare
  • orbecat
  • orbecatu‑
  • orbecând
  • orbecându‑
singular plural
  • orbecă
  • orbecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbec
(să)
  • orbec
  • orbecam
  • orbecai
  • orbecasem
a II-a (tu)
  • orbeci
(să)
  • orbeci
  • orbecai
  • orbecași
  • orbecaseși
a III-a (el, ea)
  • orbecă
(să)
  • orbece
  • orbeca
  • orbecă
  • orbecase
plural I (noi)
  • orbecăm
(să)
  • orbecăm
  • orbecam
  • orbecarăm
  • orbecaserăm
  • orbecasem
a II-a (voi)
  • orbecați
(să)
  • orbecați
  • orbecați
  • orbecarăți
  • orbecaserăți
  • orbecaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecă
(să)
  • orbece
  • orbecau
  • orbeca
  • orbecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbecăi, orbecăi / orbecăi, orbecăiescverb

  • 1. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. DLRLC
    • format_quote Mergînd să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. DLRLC
    • format_quote Tainiți încîlcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. DLRLC
etimologie:
  • Orbeca + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.