ORGANIZARE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizare administrativ-teritorială = împărțire administrativ-teritorială. Organizarea teritoriului = ansamblu de măsuri organizatorice, financiare, tehnice și juridice prin care se urmărește folosirea rațională a terenurilor. – V. organiza.

organizare sf [At: FL (1838), 83²/39 / S și: ~isare / Pl: ~zări / E: organiza] 1 Pregătire a unei acțiuni, după un plan sau după un program Si: (înv) organisire. 2 Aranjare. 3 Alcătuire. 4 Coordonare. 5 (Pex) Disciplină. 6 Orânduire socială Si: regim.

ORGANIZARE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizarea producției = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea și coordonarea mijloacelor de producție și a forței de muncă în vederea desfășurării producției cu maximum de eficiență economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea și utilizarea eficientă a forței de muncă. – V. organiza.

ORGANIZARE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza; p. ext. rînduială și disciplină. Am elaborat împreună o schiță de organizare și de acțiune a emigrațiunii. ideea dominantă era unitatea de acțiune. GHICA, A. 60. Împărăția romană trebui să cază. Unitatea falsă la care ea supuse prin silă lumea trebui să se sfarme, ca să dea loc la. organizarea progresivă a unei unități mai adevărate. BĂLCESCU, O. II 11.

ORGANIZARE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [< organiza].

ORGANIZARE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza)

*organizațiúne f. (fr. organisation). Acțiunea de a organiza și modu de a fi organizat: organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ armate. Fig. Constituțiune morală saŭ intelectuală: a avea o admirabilă organizațiune muzicală. – Și -áție și -áre.

organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

ORGANIZARE s. 1. v. constituire. 2. v. înființare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. structură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)

ORGANIZARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înființare, numire, stabilire. (~ unei comisii speciale.) 2. constituire, creare, fundare, instituire, înființare, întemeiere, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grănicerilor.) 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. alcătuire, compoziție, economie, organizație, structură, (rar) substanță, (fig.) urzeală. (Care este ~ lucrării?) 5. structură. (~ unei celule.) 6. ordine, orînduială, regulă, rînduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (Era acolo o ~ desăvîrșită.) 7. întocmire, orînduială, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.) 8. ordine, rînduială, rost. (~ lumii.)

Organizare ≠ dezordine, neordine

ORGANIZAREA AERIANĂ A SIGURANȚEI MARȘULUI acoperirea aeriană și apărarea antiaeriană a punctelor obligate în cazul deplasării organizate a trupelor dintr-un raion în altul folosind mijloacele de transport din dotare.