ORIGINAL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie primul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

original, ~ă [At: (a. 1761) IORGA, S. D. VII, 74 / V: (înv) ~ghinal / Pl: ~i, ~e / E: lat originalis, fr original, rs оригинал] 1-2 sn, a (Act, document, manuscris literar, operă) care reprezintă primul exemplar Si: (îvr) originalnic. 3-4 sn, a (Act, document, manuscris literar, operă) care a servit sau poate servi pentru copii sau reproduceri. 5 a Autentic. 6-7 a (Îljv) În ~ (Care este) în forma inițială Si: necopiat. 8-9 a (Îal) (Care este) în limba în care a fost scris Si: netradus. 10 a (D. idei, teorii, opere) Propriu unei persoane sau unui autor Si: personal. 11 a (D. idei, teorii, opere) Nou. 12 a (D. artiști, scriitori, oameni de știință etc.) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model. 13-14 sn, a (Persoană sau obiect) care a servit sau ar putea servi drept model pentru o operă de artă. 15 a Care iese din comun Si: neobișnuit. 16 a Ciudat.

ORIGINAL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

ORIGINAL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte și documente, despre opere artistice și literare) Care constituie întîiul exemplar și a servit sau poate servi pentru copii sau reproduceri; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. V. autentic. Manuscris original. ▭ Acest număr corespunde cu același număr al hirtiei originale. GHICA, A. 21. ◊ (Substantivat, n.) Copie conformă cu originalul. ▭ S-a bătut: originalul pe alb și trei copii pe trei foițe de trei culori diferite. BARANGA, I. 204. Păstrez originalele tuturor actelor ce voi publica aici. GHICA, A. 6. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primitivă, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. Eminescu citea în original pe clasicii antici, VLAHUȚĂ, O. A. 239. Îți trimit chiar scrisoarea în original. GHICA, A. 155. ♦ Care are o valoare autentică, reală, indiscutabilă, care nu poate fi pus la îndoială în privința autenticității. Eu sînt născut la Iași, la 6 septembrie 1817, după cum rezultă din însemnarea originală scrisă de tatăl meu. KOGĂLNICEANU, S. A. 189. 2. (Despre idei, teorii, concepții, realizări artistice sau științifice) Care e propriu unei persoane sau unui autor; personal, neimitat după altceva; nou. Să cercetăm acum acele vederi critice care sînt individuale, originale. GHEREA, ST. CR. II 262. Ideea acestui june părîndu-mi originală și nimerită, o împărtășesc d-tale. NEGRUZZI, S. I 199. Alecsandri începu a ne arăta frumoasele lui opuri. «Iorgu de la Sadagura» fu întîia sa piesă originală. id. ib. 344. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a imita servil un model. Cînd un poet simte adine dragostea și o poate întrupa în forme desăvîrșite poetice, atunci el va fi original. GHEREA, ST. CR. I 148. 3. Care iese din comun, neobișnuit; ciudat, bizar, excentric, extravagant. Are un fel al lui original de a fi. SADOVEANU, O. VIII 198. Grierii și broatecii din iarbă făceau o muzică originală. NEGRUZZI, S. I 100. ◊ (Substantivat) Pe cît mi se pare mie, deocamdată, domnul Arsene era un original. HOGAȘ, M. N. 233.

ORIGINAL, -Ă adj. 1. (Despre acte, opere literare și artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

ORIGINAL, -Ă adj. 1. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. ♦ în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)

ORIGINAL² ~e n. 1) (în opoziție cu copie) Exemplar inițial unic care constituie originea unei opere de artă sau a unui act scris. 2) (în opoziție cu traducere) Lucrare în limba de origine (în care a fost scrisă). 3) (în opoziție cu variantă) Manuscris în forma prezentată de autor. /<lat. originalis, fr. original

original a. 1. care are un caracter de origină, primitiv: izvoarele originale ale istoriei; 2. care provine dela origină: păcatul original; 3. particular cuiva, marcat cu un caracter propriu: idei originale; 4. ciudat, bizar: om original. ║ m. om bizar: e un original. ║ n. 1. manuscript primitiv: originalul unui text; 2. se zice de o scriere literară, în opozițiune cu traducerea ei: această traducere reproduce fidel originalul; 3. operă de artă ce nu e o imitațiune; 4. persoană căreia se face portretul, model după care se desenează.

*originál, -ă adj. (lat. originalis). De la origine, primitiv: izvoarele originale ale istoriiĭ. Care n’a fost imitat după altu, ci e scos din propria ta minte: cugetare originală, tabloŭ original. Care scrie, care compune cum n’aŭ maĭ scris (n’aŭ maĭ compus) alțiĭ pînă atuncĭ: scriitor, pictor original. Singular, straniŭ, excentric, bizar, cĭudat, ca la neoamenĭ: caracter original. Păcatu original (saŭ originar, păcatu de care, după credința creștinească, s’aŭ făcut vinovațĭ toțĭ oameniĭ pin persoana luĭ Adam. S. m. și f. Persoană excentrică. S. n., pl. e și urĭ. Manuscript, text, carte după care s’a făcut o copie saŭ o traducere: originalu uneĭ poeziĭ, unuĭ tratat. Operă de artă după care s’a făcut o imitațiune saŭ persoană al căreĭ portret s’a făcut: portret care nu seamănă cu originalu (V. izvod). Adv. Chear de la origine: contract original vițiat. În original, în textu original, în opera de artă originală: am citit Iliada în original, am văzut acest tabloŭ în original la Luvru.

original² s. n., pl. originale

original² s. n., pl. originale

original s. n., pl. originale

original («neimitat»)

ORIGINAL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.) 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri.) 4. adj. v. adevărat. 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj. personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. v. neobișnuit.

ORIGINAL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.) 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri.) 4. adj. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, veritabil. (Artă ~.) 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj. personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant*, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)^[1]

Original ≠ fals, plagiat