17 definiții pentru ornamentație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNAMENTAȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation.

ORNAMENTAȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation.

ornamentație sf [At: SĂVULESCU. M. U. I, 59 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ornamentation] 1 Ornamentare. 2-3 (Artă sau) tehnică a ornamentării (1). 4 Ansamblu ornamental.

ORNAMENTAȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; ansamblu ornamental. Ornamentații folosite în arta olăriei.

ORNAMENTAȚIE s.f. Ornamentare; totalitatea ornamentelor cu care se împodobește ceva; tehnica ornamentării. [Gen. -iei, var. ornamentațiune s.f. / cf. fr. ornamentation, rus. ornamentațiia].

ORNAMENTAȚIE s. f. 1. arta, tehnica ornamentării. 2. ansamblu ornamental. (< fr. ornementation)

ORNAMENTAȚIE ~i f. 1) Arta ornamentării. 2) Ansamblu de elemente care servesc pentru a împodobi clădiri, interioare; decor. [G.-D. ornamentației] /<fr. ornementation

ornamentațiune sf vz ornamentație

ORNAMENTAȚIUNE s.f. v. ornamentație.

ornamentați(un)e f. mod de a dispune ornamentele.

*ornamentațiúne f. (fr. ornement action). Arta de a dispune ornamentale: ornamentațiunea ordinuluĭ doric e severă. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ornamentație (desp. -ți-e) s. f., art. ornamentația (desp. -ți-a), g.-d. art. ornamentației; pl. ornamentații, art. ornamentațiile (desp. -ți-i-)

ornamentație (-ți-e) s. f., art. ornamentația (-ți-a), g.-d. art. ornamentației; pl. ornamentații, art. ornamentațiile (-ți-i-)

ornamentație s. f. (sil. -ți-e), art. ornamentația (sil. -ți-a), g.-d. art. ornamentației; pl. ornamentații, art. ornamentațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORNAMENTAȚIE s. 1. v. podoabă. 2. v. decorație.

ORNAMENTAȚIE s. 1. decor, decorație, ornament, podoabă, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~). 2. decorație. (O frumoasă ~ interioară.)

Intrare: ornamentație
ornamentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornamentație
  • ornamentația
plural
  • ornamentații
  • ornamentațiile
genitiv-dativ singular
  • ornamentații
  • ornamentației
plural
  • ornamentații
  • ornamentațiilor
vocativ singular
plural
ornamentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornamentațiune
  • ornamentațiunea
plural
  • ornamentațiuni
  • ornamentațiunile
genitiv-dativ singular
  • ornamentațiuni
  • ornamentațiunii
plural
  • ornamentațiuni
  • ornamentațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornamentație, ornamentațiisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decor
    • format_quote Ornamentații folosite în arta olăriei. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.