oropsi vt [At: (a. 1760) GCR II, 74/8 / V: (îrg) ho~ / Pzi: ~sesc / E: nct] 1 A asupri. 2 (Îvp) A izgoni. 3 (Îrg) A certa. 4 (Îrg) A vorbi de rău. 5 (Îrg) A blestema. 6 A descânta.

OROPSI, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. Se însura și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea, mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132. 2. (Învechit) A izgoni, a alunga. Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, I. 154. ♦ A părăsi, a lăsa la voia întîmplării. Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. 3. (Regional) A certa, a ocări, a blestema. Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325. – Variantă: (regional) horopsi (CREANGĂ, P. 283) vb. IV.

A OROPSI ~esc tranz. 1) (persoane) A face să suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a năpăstui. 2) înv. (ființe) A forța să părăsească un loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi, copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia întâmplării. /Orig. nec.

oropsì v. a alunga cu mânie: împăratul oropsi pe fică-sa ISP. [Origină necunoscută].

horopsi v vz oropsi

HOROPSI vb. IV V. oropsi.

horopsì v. Mold. V. oropsì: văzându-se așa de nenorocită și horopsită CR.

horopsésc, V. oropsesc.

oropsésc v. tr. (din *oripsesc, d. ngr. orizo, aor. órisa și óripsa, mărginesc, separ. V. orizont). Nu maĭ ĭubesc, urgisesc: a oropsi un copil. – Și hor- (est). V. dizgrațiez.

oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, 3 sg. oropsește, imperf. 1 oropseam; conj. prez. 1 sg. să oropsesc, 3 să oropsească

oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, imperf. 3 sg. oropsea; conj. prez. 3 să oropsească

oropsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, imperf. 3 sg. oropsea; conj. prez. 3 sg. și pl. oropsească

OROPSI vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, dăscăli, depărta, dojeni, excomunica, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, moraliza, mustra, părăsi.

OROPSI vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.

oropsi vb. v. ABANDONA. ADMONESTA. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. BLESTEMA. CERTA. DĂSCĂLI. DEPĂRTA. DOJENI. EXCOMUNICA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRĂSI.

OROPSI vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

oropsi (oropsesc, oropsit), vb. – 1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a disprețui, a defavoriza. – Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω „a exila” (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω „a limita” (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.