15 definiții pentru orândui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDUI, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a învesti. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi.

ORÂNDUI, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a învesti. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi.

orândui [At: PALIA (1581) / V: (înv; css) orândi[1] / Pzi: ~esc / E: slv оурѧдити] (Îvp) 1-2 vtr A (se) așeza într-o anumită ordine Si: a (se) aranja. 3 vt A organiza. 4-5 vti (Ban; Trs) (A curăța sau) a face curățenie Si: a deretica. 6 vt A hotărî. 7 vt A numi pe cineva într-o funcție. 8 vt (Rar; îe) A ~ pe cineva de moarte A condamna la moarte. 9 vt (Rar) A porunci. 10 vt (Îvp) A pune la cale Si: a pregăti. 11 vt (Înv) A pune ceva la dispoziția cuiva Si: a destina. 12 vt (Îvr) A încredința. 13 vt (Îvr) A duce la bun sfârșit Si: a îndeplini. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: ~orândi LauraGellner

A ORÂNDUI ~iesc tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a clasa; a rândui; a dispune; a așeza; a aranja; a ordona. 2) înv. A numi într-un post; a desemna. 3) înv. A cere în mod autoritar și oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A arăta în mod precis. 5) înv. A face să fie gata devreme; a pregăti; a prepara; a găti. /<sl. urenditi

orânduì v. 1. a numi într’o demnitate sau funcțiune: Domnul se orânduește pentru toată vieața; 2. a ordona, a dispune: după ce orândui cele de cuviință CR. 3. fig. a destina: toate le-a orânduit pronia cerească POP. [V. orândă, soartă].

ORÎNDUI, orînduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune sau a așeza într-o anumită ordine, a grupa înt-r-un anumit fel; a aranja. Doi servi cercetau și orînduiau boclucuri într-o căruță ușoară. SADOVEANU, O. VII 43. Ținea cîte două clondire și subsuoară alte două. După ce le orîndui, prezintă raportul. C. PETRESCU, Î. II 143. La dreapta, sub pădure, romînă oaste-apare, în pilcuri și în cete... orînduită. ALECSANDRI, P. III 220. ◊ Refl. Alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, E. 197. ♦ A organiza, a întocmi. Poate o fi murit găzdoaia curților și bărbații nu știu orîndui lucrurile femeiești. RETEGANUL, P. IV 5. ◊ Absol. Dar din umbră și tăcere vodă face și desface... Și, pe-ascuns, orînduiește. DAVILA, V. V. 22. 2. A pune la cale, a hotărî, a dispune, a porunci. Două sute de ostași, pe care-i orînduise împăratul ca să-l însoțească. ISPIRESCU L. 4. Luă hotărîre nestrămutată... a nu orîndui nemic pentru împărțeală pînă aproape de oartea sa. CREANGĂ, P. 3. 3. A desemna, a numi, a ridica la o demnitate, a învesti. Sînt și eu orînduit caimacam. ODOBESCU, S. I 282. Orînduind vechil în locul său... ca să oblăduiască împărăția. GORJAN, H. I 3. ◊ Refl. pas. Noul stăpînitor, Cît s-a orînduit, Puse-n slujbă pe boi. ALEXANDRESCU, M. 298.

orînduĭésc și (vechĭ) -désc v. tr. (vsl. urenditi). Rînduĭesc, dispun, hotărăsc, fixez, stabilesc: cum a orînduit Dumnezeŭ, așa să fie! Așez, rînduĭesc, pun în ordine: guvernu a orînduit lucrurile așa. Numesc, pun într’o funcțiune: l-aŭ orînduit domn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orândui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orânduiesc, 3 sg. orânduiește, imperf. 1 orânduiam; conj. prez. 1 sg. să orânduiesc, 3 să orânduiască

orândui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orânduiesc, imperf. 3 sg. orânduia; conj. prez. 3 să orânduiască

orândui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orânduiesc, imperf. 3 sg. orânduia; conj. prez. 3 sg. și pl. orânduiască

orîndui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orînduiesc, conj. orînduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORÂNDUI vb. v. comanda, curăța, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.

ORÂNDUI vb. 1. v. aranja. 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 3. a aranja, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. v. institui. 5. v. hărăzi. 6. a hotărî, a lăsa, a rândui, a statornici. (Așa a ~ Dumnezeu.)

ORÎNDUI vb. 1. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 3. a aranja, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 5. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce le-a ~ soarta, viitorul?) 6. a hotărî, a lăsa, a rîndui, a statornici. (Așa a ~ natura.)

orîndui vb. v. COMANDA. CURĂȚA. DECIDE. DERETICA. DESEMNA. DISPUNE. FACE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNVESTI. NUMI. ORDONA. PORUNCI. PUNE. SCUTURA. STABILI. STATORNICI. STRÎNGE.

Intrare: orândui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orândui
  • orânduire
  • orânduit
  • orânduitu‑
  • orânduind
  • orânduindu‑
singular plural
  • orânduiește
  • orânduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orânduiesc
(să)
  • orânduiesc
  • orânduiam
  • orânduii
  • orânduisem
a II-a (tu)
  • orânduiești
(să)
  • orânduiești
  • orânduiai
  • orânduiși
  • orânduiseși
a III-a (el, ea)
  • orânduiește
(să)
  • orânduiască
  • orânduia
  • orândui
  • orânduise
plural I (noi)
  • orânduim
(să)
  • orânduim
  • orânduiam
  • orânduirăm
  • orânduiserăm
  • orânduisem
a II-a (voi)
  • orânduiți
(să)
  • orânduiți
  • orânduiați
  • orânduirăți
  • orânduiserăți
  • orânduiseți
a III-a (ei, ele)
  • orânduiesc
(să)
  • orânduiască
  • orânduiau
  • orândui
  • orânduiseră
orândi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orândui, orânduiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aranja
    • format_quote Doi servi cercetau și orînduiau boclucuri într-o căruță ușoară. SADOVEANU, O. VII 43. DLRLC
    • format_quote Ținea cîte două clondire și subsuoară alte două. După ce le orîndui, prezintă raportul. C. PETRESCU, Î. II 143. DLRLC
    • format_quote La dreapta, sub pădure, romîna oaste-apare, în pîlcuri și în cete... orînduită. ALECSANDRI, P. III 220. DLRLC
    • format_quote Alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, E. 197. DLRLC
    • 1.1. Organiza, întocmi. DLRLC
      • format_quote Poate o fi murit găzdoaia curților și bărbații nu știu orîndui lucrurile femeiești. RETEGANUL, P. IV 5. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Dar din umbră și tăcere vodă face și desface... Și, pe-ascuns, orînduiește. DAVILA, V. V. 22. DLRLC
  • 2. tranzitiv A ridica la o demnitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt și eu orînduit caimacam. ODOBESCU, S. I 282. DLRLC
    • format_quote Orînduind vechil în locul său... ca să oblăduiască împărăția. GORJAN, H. I 3. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Noul stăpînitor, Cît ș-a orînduit, Puse-n slujbă pe boi. ALEXANDRESCU, M. 298. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular Decide, dispune, fixa, hotărî, stabili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Două sute de ostași, pe care-i orînduise împăratul ca să-l însoțească. ISPIRESCU L. 4. DLRLC
    • format_quote Luă hotărîre nestrămutată... a nu orîndui nemic pentru împărțeală pînă aproape de moartea sa. CREANGĂ, P. 3. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit popular A pune la cale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pregăti
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.