21 de definiții pentru oscilație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCILAȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.

OSCILAȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.

oscilație sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, XXXVI, 8 / V: (iuz) ~iune, (înv) oști~[1] / E: fr oscillation] 1 Variație periodică simetrică a valorii unei mărimi, în raport cu o anumită valoare. 2 Mișcare periodică simetrică a unui mobil în raport cu o anumită poziție a acestuia. 3 Ezitare. 4 Fluctuație.

  1. Nu există o definiție proprie pentru varianta de față; referința încrucișată a acesteia recomandă forma osțilație LauraGellner

OSCILAȚIE, oscilații, s. f. 1. Variație periodică simetrică a valorii unei mărimi în raport cu o anumită valoare. ♦ Mișcare periodică simetrică a unui mobil în raport cu o anumită poziție a acestuia. 2. Fig. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuație. Experiența ne arată că instinctul acesta e crud și înșelător, în oscilațiile lui alternează dezgust. SADOVEANU, Z. C. 321. Acest timp de expiație... se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un pas înapoi, o oscilație istorică. BĂLCESCU, O. II 10.

OSCILAȚIE s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărîre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].

OSCILAȚIE s. f. 1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație. (< fr. oscillation, lat. oscillatio)

OSCILAȚIE ~i f. 1) v. A OSCILA. 2) Variație periodică în timp a unei mărimi fizice, susținute de transformarea unei energii dintr-o formă în alta. 3) Variație alternativă și iregulară a unei mărimi. ~a tensiunii arteriale. 4) fig. Lipsă de constanță (în opinii sau în comportament). ~i de conduită. [G.-D. oscilației] /<fr. oscillation

osțilație[1] sf vz oscilație

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: oștilație LauraGellner

OSCILAȚIUNE s.f. v. oscilație.

oscilați(un)e f. 1. mișcare alternativă încoace și încolo: oscilațiunea pendulei; 2. fig. fluctuațiune.

*oscilațiúne f. (lat. oscillátio, -ónis). Acțiunea de a oscila (de a se legăna, de a se mișca alternativ în coace și în colo), cum face un pendul care se mișcă, ramurile bătute de vînt ș. a. Fig. Fluctuațiune, schimbare: oscilațiunile valorilor la bursă. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oscilație (desp. -ți-e) s. f., art. oscilația (desp. -ți-a), g.-d. art. oscilației; pl. oscilații, art. oscilațiile (desp. -ți-i-)

oscilație (-ți-e) s. f., art. oscilația (-ți-a), g.-d. art. oscilației; pl. oscilații, art. oscilațiile (-ți-i-)

oscilație s. f. (sil. -ți-e), art. oscilația (sil. -ți-a), g.-d. art. oscilației; pl. oscilații, art. oscilațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSCILAȚIE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, instabilitate, îndoială, nehotărâre, pregetare, schimbare, șovăială, șovăire.

OSCILAȚIE s. 1. v. balansare. 2. v. vibrație. 3. v. fluctuație.

OSCILAȚIE s. 1. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilare, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. (FIZ.) vibrare, vibrație. (~ unui mediu elastic.) 3. fluctuație, oscilare. (~ a temperaturii.)

oscilație s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAȚIE. INSTABILITATE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÎRE. PREGETARE. SCHIMBARE. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oscilație v. vibrație; frecvență.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OSCILÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Mișcare periodică, alternativă și simetrică, a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa: vibrație, pendulare, oscilare. 2. (FIZ.) Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. Caracteristicile principale ale unei o.: elongația, amplitudinea, perioada, frecvența și faza. ◊ O. amortizată = o. a cărei amplitudine se micșorează în timp. ◊ O. liberă (proprie) = o. a unui sistem care nu primește energie din exterior, după ce a primit un impuls inițial. ◊ O. întreținută (constrânsă) = o. a unui sistem care primește energie din exterior. 3. O. sudică (pacifică) (ENSO = El Niño Southern Oscilation) = modificarea, la intervale neregulate, a circulației atmosferice și a direcției curenților din Oc. Pacific, care provoacă fenomenul El Niño (v. Niño, El) și opusul acestuia, La Niña (caracterizat printr-o răcire anormală a apelor din E Oc. Pacific) cu consecințe de mare amploare (ex. ploi abundente și taifunuri în Australia și S Asiei; uragane în Oc. Atlantic; ierni grele în Canada și S.U.A.). 4. Fig. Șovăială, nehotărâre; fluctuație.

Intrare: oscilație
oscilație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscilație
  • oscilația
plural
  • oscilații
  • oscilațiile
genitiv-dativ singular
  • oscilații
  • oscilației
plural
  • oscilații
  • oscilațiilor
vocativ singular
plural
oscilațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscilațiune
  • oscilațiunea
plural
  • oscilațiuni
  • oscilațiunile
genitiv-dativ singular
  • oscilațiuni
  • oscilațiunii
plural
  • oscilațiuni
  • oscilațiunilor
vocativ singular
plural
osțilație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oscilație, oscilațiisubstantiv feminin

  • 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. figurat Ezitare, fluctuație, nehotărâre, șovăială. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Experiența ne arată că instinctul acesta e crud și înșelător, în oscilațiile lui alternează dezgust. SADOVEANU, Z. C. 321. DLRLC
    • format_quote Acest timp de expiație... se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un pas înapoi, o oscilație istorică. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.