10 definiții pentru osebit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

osebit, ~ă [At: (a. 1702) GCR I, 344/26 / V: (îrg) osib~, us~ / Pl: ~iți, ~e / E: osebi2] (Înv) 1 a (Pop) Despărțit. 2 a (Pop) Izolat. 3 a (Reg) Împărțit. 4 a (Reg) Ales. 5 a Îndepărtat. 6 a Deosebit. 7 a Diferențiat. 8 a Exceptat. 9 a (Rar) Distrus. 10 a Divers. 11 a Special. 12 a Remarcabil. 13 av În afară de aceasta. 14 av În special Si: îndeosebi. 15 av (Îlpp) ~ de... (sau, rar, dintre...) În afară de...

OSEBÍT1 adv. (Arhaizant și popular; mai ales în loc. prep.) Osebit de... = în afară de..., pe lîngă... Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. – Variantă: (învechit) usăbít (GORJAN, H. IV 37) adv.

OSEBÍT2, -Ă, osebiți, -te, adj. (Învechit și popular) Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul); deosebit (1), diferit. Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Care iese din comun, ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vremi osebit dar. DRĂGHICI, R. 5.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSEBÍT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, despărțit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobișnuit, răzlețit, separat, special, variat.

OSEBÍT adv. v. chiar, îndeosebi, tocmai.

osebit adj. v. ANUME. ANUMIT. APARTE. DEOSEBIT. DESPĂRȚIT. DIFERIT. DISTINCT. DIVERS. FELURIT. IZOLAT. NEOBIȘNUIT. RĂZLEȚIT. SEPARAT. SPECIAL. VARIAT.

osebit adv. v. CHIAR. ÎNDEOSEBI. TOCMAI.

Intrare: osebit
osebit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osebit
  • osebitul
  • osebitu‑
  • osebi
  • osebita
plural
  • osebiți
  • osebiții
  • osebite
  • osebitele
genitiv-dativ singular
  • osebit
  • osebitului
  • osebite
  • osebitei
plural
  • osebiți
  • osebiților
  • osebite
  • osebitelor
vocativ singular
plural
usăbit adverb
adverb (I8)
  • usăbit
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osebit, osebiadjectiv

învechit popular
  • 1. Deosebit, diferit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Osebit de... = în afară de..., pe lângă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. DLRLC
      • format_quote Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. DLRLC
      • format_quote Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. DLRLC
      • comentariu DLRLC consideră această locuțiune ca adverb (cu varianta usăbit). dexonline
  • 2. Care iese din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. DLRLC
    • format_quote Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. DLRLC
    • format_quote Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vreun osebit dar. DRĂGHICI, R. 5. DLRLC
etimologie:
  • vezi osebi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.