23 de definiții pentru ospiciu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

ospiciu sn [At: IC. LUM. (1841), 3321/3 / V: (iuz) ~ci, ~pis, ~iț, ~ițiu / Pl: ~cii și (nob) ~cie / E: lat hospitium, fr hospice, ger Hospiz] 1-2 (Iuz) Ospătărie (4-5). 3 (Iuz) Azil. 4-5 (Spital sau) sanatoriu în care sunt îngrijiți bolnavii mintal.

OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sînt îngrijiți alienații; casă de nebuni. Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334. Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59. Trebuie să declari... dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. M. 40.

OSPICIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].

OSPICIU s. n. spital, sanatoriu de alienați. (< lat. hospitium, fr. hospice)

OSPICIU ~i n. Spital pentru alienați mintali; casă de nebuni; balamuc. /<lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz

ospiciu n. 1. casă de caritate în care se nutresc săraci, bătrâni și infirmi; 2. casă în care călugării dau ospitalitate drumeților.

*ospíciŭ n. (fr. hospice, d. lat. hospitium; it. ospizio. V. oaspete, otel, spital). Otel gratuit saŭ foarte ĭeftin ținut de călugărĭ saŭ de alțĭ oamenĭ miloșĭ: ospiciu de pe muntele Sfîntu Bernard. Azil, stabiliment de adăpost p. orfanĭ, bătrînĭ, infirmĭ, văduve.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ospiciu s. n., art. ospiciul; pl. ospicii, art. ospiciile (desp. -ci-i-)

ospiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. ospiciul; pl. ospicii, art. ospiciile (-ci-i-)

ospiciu s. n. [-ciu pron. -cĭu], art. ospiciul; pl. ospicii, art. ospiciile (sil. -ci-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSPICIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.

OSPICIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ospiciu, ospicii s. n. închisoare.

Intrare: ospiciu
  • pronunție: ospicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospiciu
  • ospiciul
  • ospiciu‑
plural
  • ospicii
  • ospiciile
genitiv-dativ singular
  • ospiciu
  • ospiciului
plural
  • ospicii
  • ospiciilor
vocativ singular
plural
ospici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ospițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ospiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ospis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ospiciu, ospiciisubstantiv neutru

  • 1. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334. DLRLC
    • format_quote Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • format_quote Trebuie să declari... dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. M. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.