opțiuni
  • info

9 definiții pentru ostenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostenire sf [At: PSALT. 105 / V: (îrg) ostăn~, us~ / Pl: (rar) ~ri / E: osteni] (Înv) 1 Oprimare. 2 Oboseală.

ostănire sf vz ostenire

ustenire sf vz ostenire

OSTENI, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.

A OSTENI ~esc pop. 1. intranz. (despre ființe) A-și pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (ființe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon

A SE OSTENI mă ~esc intranz. pop. A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenesc, imperf. 3 sg. ostenea; conj. prez. 3 sg. și pl. ostenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTENI vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.

OSTENI vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.

Intrare: ostenire
ostenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenire
  • ostenirea
plural
  • osteniri
  • ostenirile
genitiv-dativ singular
  • osteniri
  • ostenirii
plural
  • osteniri
  • ostenirilor
vocativ singular —
plural —
ostănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osteni, ostenescverb

învechit popular
  • 1. intranzitiv A-și pierde puterile din cauza unui efort. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: obosi
    • format_quote Cînd ostenea... se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit. CARAGIALE, O. III 234. DLRLC
    • format_quote Și voinicii osteneau, Că povară grea duceau, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 309. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strădui trudi
    • format_quote Privește cel puțin prin borta cheii Să știu că nu m-am ostenit degeaba. TOPÎRCEANU, B. 96. DLRLC
    • format_quote Pentru că... te-ai ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
    • format_quote E de prisos să vă mai osteniți... V-am judecat destul după cele ce mi-ați recitat. ALECSANDRI, T. I 283. DLRLC
    • format_quote Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI S. II 247. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A supune la un efort; a obosi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: obosi
      • format_quote Atîta nestatornicie și răsturnare de simțiri omenești îi ostenea mintea și-l umplea de-o nespusă melancolie. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. DLRLC
      • format_quote Văd... ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea. CREANGĂ, P. 243. DLRLC
      • format_quote Am plecat la ogorit Și rău boii-am ostenit. HODOȘ, P. P. 44. DLRLC
  • 3. reflexiv intranzitiv A obosi umblând, mergând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bine, prietine și frate Nechifor, am să mă ostenesc eu singur pînă acolo. SADOVEANU, O. VIII 251. DLRLC
    • format_quote Fii bun și ostenește după mireasa acea adevărată. SEVASTOS, N. 56. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A merge, a se duce undeva sau la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.