42 de definiții pentru ostoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTOI, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoia vb. I] – Din sl. ustojati.

OSTOI, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoia vb. I] – Din sl. ustojati.

ostoi1 ssg [At: LUNGIANU, ap. CADE / E: pvb ostoi2] (Reg) 1 Potolire. 2 (Îe) Un ~ de ploaie Ploaie repede și de scurtă durată. corectat(ă)

ostoi2 [At: VARLAAM, C. 83 / V: (îrg) ort~, ~ovi, ~tăvi, ~tei[1], ~tui, us~, (cscj) ~teia, ~tia, ~ia, usteia, ustoia / Pzi: ~iesc și ostoi / E: slv оустоюти] 1-2 vtr (Îvp; d. senzații, sentimente, stări sufletești etc.) A (se) atenua. 3-4 vtr (Îvp; d. oameni) A (se) liniști. 5 vt (Îvp) A alina. 6 vi (Îvp) A înceta. 7 vr (Ban; Olt) A se opri din fermentat. 8 vr (Ban; Olt) A se coace. 9 vr (Ban; Olt) A de deshidrata.

  1. În original, incorect tipărit: tei LauraGellner

OSTOI, osloiesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se potoli, a se domoli, a se alina, a se liniști, a se calma. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. ◊ Tranz. Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. – Prez. ind. și: ostoi (TEODORESCU, P. P. 83). – Variante: ostoia (SADOVEANU, O. I 262) vb. I, ostovi (PĂSCULESCU L. P. 129) vb. IV.

A OSTOI ~iesc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati

A SE OSTOI mă ~iesc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

ostoì v. V. osteì: negru-mi ostoia, de spume mă curăța POP.

ostóĭ n., pl. inuz. oaĭe saŭ urĭ. Vest. Potolire, alinare.

OSTOIA vb. I v. ostoi.

osteì v. Mold, a înceta, a se liniști: lumea nu mai osteia de a veni. [Și ostoì = Slav. USTOĬATI, a sta].

ostoĭésc v. tr. (vsl. ustoĭati, a sta ustativi, a opri [staviti, stati-stanon, a se opri], ustati-ustanon, a sta, a rămînea, ustaniti sen, a se pune, a se așeza; rus. ustáti, ustavatĭ, a osteni [intr.]. V. pre- și pri-stoĭesc, ostenesc, postată, stavă, stavilă, stăvesc). Rar azĭ. Alin, potolesc: speriate de țipetele eĭ, îĭ ĭeșiră înainte ostoind-o (Rebr. 145), a ostoi durerea. V. refl. Îl rugă să se ostoĭască (Rebr. 167); vîntu, durerea s’a ostoit. V. intr. Mă potolesc: vîntu, durerea a ostoit. – Și osteĭesc, ostoĭez, osteĭez, ostiez (Munt.). Maĭ vechĭ ust-. V. ogoĭesc, oteșesc, contenesc, încetez, staŭ, tinchesc.

usteĭésc, -ĭéz, -oĭésc, -oĭéz, V. ostoĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostoi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiesc, 3 sg. ostoiește, imperf. 1 ostoiam; conj. prez. 1 sg. să ostoiesc, 3 să ostoiască

ostoi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiesc, imperf. 3 sg. ostoia; conj. prez. 3 să ostoiască

ostoi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiesc, imperf. 3 sg. ostoia; conj. prez. 3 sg. și pl. ostoiască

ostoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiesc, conj. ostoiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTOI vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, liniști, opri, potoli, sfârși, sta, tempera, termina, ușura.

ostoi vb. v. ALINA. CALMA. CONTENI. CURMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎNCETA. LINIȘTI. OPRI. POTOLI. SFÎRȘI. STA. TEMPERA. TERMINA. UȘURA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostoi (ostoiesc, ostoit), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal construit modern.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ostoi s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire.

ostui, (ostoi), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A alina (D. Pop, 1978). 2. A se astâmpăra; a petrece, a se desfăta (Papahagi, 1925). – Var. a lui ostoi (< sl. ustojati „a sta”, Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

ostui, (ostoi), vb. tranz. – 1. A alina (D. Pop 1978). 2. (refl.) A se astâmpăra; a petrece, a se desfăta (Papahagi 1925). – Din sl. ustojati „a domina” (DER, DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OSTIA (OSTIA ANTICA), sit arheologic situat la 30 km VSV de Roma, la c. 5 km de gura de vărsare a fl. Tibru în M. Tireniană. Potrivit legendei, așezarea a fost întemeiată de regele Ancus Marcius în sec. 7 î. Hr.; atestată documentar abia în sec. 4 î. Hr. Distrusă de Marius în timpul războaielor civile, O. a fost reconstruită în anul 87 î. Hr. de L. Cornelius Sulla; în sec. 1-2 a fost un înfloritor centru comercial și important port de aprovizionare cu cereale pentru Roma. A decăzut în sec. 4. Astăzi se păstrează ruinele unor locuințe, a forului, teatrului, Capitoliului și templului lui Augustus (cu decorații bogate și mozaicuri), precum și vestigii ale căii de legătură între Roma și O. (via O.).

Intrare: ostoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoi
  • ostoire
  • ostoit
  • ostoitu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoiește
  • ostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiesc
  • ostoiam
  • ostoii
  • ostoisem
a II-a (tu)
  • ostoiești
(să)
  • ostoiești
  • ostoiai
  • ostoiși
  • ostoiseși
a III-a (el, ea)
  • ostoiește
(să)
  • ostoiască
  • ostoia
  • ostoi
  • ostoise
plural I (noi)
  • ostoim
(să)
  • ostoim
  • ostoiam
  • ostoirăm
  • ostoiserăm
  • ostoisem
a II-a (voi)
  • ostoiți
(să)
  • ostoiți
  • ostoiați
  • ostoirăți
  • ostoiserăți
  • ostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiască
  • ostoiau
  • ostoi
  • ostoiseră
ostoia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoaie
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
ustui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustoia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
usteia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
osteia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ortoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostoia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoia
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiez
(să)
  • ostoiez
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoiezi
(să)
  • ostoiezi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostovi
  • ostovire
  • ostovit
  • ostovitu‑
  • ostovind
  • ostovindu‑
singular plural
  • ostovește
  • ostoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostovesc
(să)
  • ostovesc
  • ostoveam
  • ostovii
  • ostovisem
a II-a (tu)
  • ostovești
(să)
  • ostovești
  • ostoveai
  • ostoviși
  • ostoviseși
a III-a (el, ea)
  • ostovește
(să)
  • ostovească
  • ostovea
  • ostovi
  • ostovise
plural I (noi)
  • ostovim
(să)
  • ostovim
  • ostoveam
  • ostovirăm
  • ostoviserăm
  • ostovisem
a II-a (voi)
  • ostoviți
(să)
  • ostoviți
  • ostoveați
  • ostovirăți
  • ostoviserăți
  • ostoviseți
a III-a (ei, ele)
  • ostovesc
(să)
  • ostovească
  • ostoveau
  • ostovi
  • ostoviseră
ostia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostoi, ostoiescverb

învechit popular
  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. DLRLC
    • format_quote Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. DLRLC
    • format_quote Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Prezent indicativ și: ostoi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.