9 definiții pentru oțelit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚELIT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli.

OȚELIT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli.

oțelit, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 142 / Pl: ~iți, ~e / E: oțeli] 1 (D. metale, obiecte de metal etc.) Întărit prin procesul de călire Si: călit, (reg) mischiat. 2 (Rar) De oțel (1). 3 Cu aspect, cu strălucire de oțel (1) Si: (rar) oțeliu. 4 (Fig) Fortificat. 5 (Fig) Încercat. 6 (Reg) Beat.

OȚELIT, -Ă, oțetiți, -te, adj. 1. (Despre metale, obiecte de metal etc.) întărit prin călire; p. ext. călit1 (1). Toporul mi-i vrăjit, Cu tăiușul oțelit. ALECSANDRI, P. P. 42. A lor zale-oțelite Cu pumnul le turtesc. NEGRUZZI, S. N. 73. ♦ Cu aspect, cu strălucire de oțel; oțeliu. Într-o parte, zidul îmbrăcat în codri se știrbea. ca să lase... undele oțelite ale Iablanicioarei. GALACTION, O. I 154. Luna-l privește cu ochi oțelit. MACEDONSKI, O. I 140. 2. Fig. Întărit, fortificat, încercat, călit1 (2). Neliniștea, înaintea necunoscutului ce-l aștepta, îi deschidea o noapte mare, în fața căreia inima cea mai oțelită bate cu teamă. SADOVEANU, O. I 252. Au brațe oțelite și pumni au voinicești. BELDICEANU, P. 62. Eroica-i cercare deodată s-a lovit Și frînt ca de o stîncă, de pieptul oțelit Al dușmanului Tomșa! ALECSANDRI, T. II 175.

oțelit a. 1. întărit prin adăogarea oțelului; 2. fig. tare ca oțelul: zimbrul cu coarne oțelite AL. sunetul oțelit al glasului, inimă oțelită OD.; 3. fam. beat.

oțelít, -ă adj. Care are oțel la capăt: suliță oțelită. Fig. Întărit: inimă, mînă oțelită. Iron. Beat: s’a întors oțelit de la ospăț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OȚELIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, fortificat, îmbătat, întărit, turmentat.

OȚELIT adj. (TEHN.) călit, (pop.) iuțit. (Metal ~.)

oțelit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. FORTIFICAT. ÎMBĂTAT. ÎNTĂRIT. TURMENTAT.

Intrare: oțelit
oțelit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțelit
  • oțelitul
  • oțelitu‑
  • oțeli
  • oțelita
plural
  • oțeliți
  • oțeliții
  • oțelite
  • oțelitele
genitiv-dativ singular
  • oțelit
  • oțelitului
  • oțelite
  • oțelitei
plural
  • oțeliți
  • oțeliților
  • oțelite
  • oțelitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oțelit, oțeliadjectiv

  • 1. (Despre obiecte de metal) Întărit prin călire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călit
    • format_quote Toporul mi-i vrăjit, Cu tăiușul oțelit. ALECSANDRI, P. P. 42. DLRLC
    • format_quote A lor zale-oțelite Cu pumnul le turtesc. NEGRUZZI, S. N. 73. DLRLC
    • 1.1. Cu aspect de oțel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: oțeliu
      • format_quote Într-o parte, zidul îmbrăcat în codri se știrbea. ca să lase... undele oțelite ale Iablanicioarei. GALACTION, O. I 154. DLRLC
      • format_quote Luna-l privește cu ochi oțelit. MACEDONSKI, O. I 140. DLRLC
  • 2. figurat Călit, fortificat, încercat, întărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Neliniștea, înaintea necunoscutului ce-l aștepta, îi deschidea o noapte mare, în fața căreia inima cea mai oțelită bate cu teamă. SADOVEANU, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Au brațe oțelite și pumni au voinicești. BELDICEANU, P. 62. DLRLC
    • format_quote Eroica-i cercare deodată s-a lovit Și frînt ca de o stîncă, de pieptul oțelit Al dușmanului Tomșa! ALECSANDRI, T. II 175. DLRLC
etimologie:
  • vezi oțeli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.