2 definiții pentru păncăni (1 -n)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păncăni vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nesc, păncăn / E: nct] (Mun) 1 A face ceva, pentru a nu sta degeaba. 2 A face lucruri neînsemnate, mărunte. 3 A umbla fără rost.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păncăni, păncănesc, și păncăn, vb. IV (reg.) 1. a face câte ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neînsemnate, mărunte. 2. a umbla fără rost, a bate drumurile de pomană.

Intrare: păncăni (1 -n)
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păncăni
  • păncănire
  • păncănit
  • păncănitu‑
  • păncănind
  • păncănindu‑
singular plural
  • păncăne
  • păncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păncăn
(să)
  • păncăn
  • păncăneam
  • păncănii
  • păncănisem
a II-a (tu)
  • păncăni
(să)
  • păncăni
  • păncăneai
  • păncăniși
  • păncăniseși
a III-a (el, ea)
  • păncăne
(să)
  • păncăne
  • păncănea
  • păncăni
  • păncănise
plural I (noi)
  • păncănim
(să)
  • păncănim
  • păncăneam
  • păncănirăm
  • păncăniserăm
  • păncănisem
a II-a (voi)
  • păncăniți
(să)
  • păncăniți
  • păncăneați
  • păncănirăți
  • păncăniserăți
  • păncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • păncăne
(să)
  • păncăne
  • păncăneau
  • păncăni
  • păncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)