17 definiții pentru păli (lovi)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLI1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele. – Din sl. paliti.

PĂLI1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele. – Din sl. paliti.

păli3 vt [At: PAMFILE, A. R. 133 / Pzi: ~lesc / E: pală1] (Reg; c. i. iarbă, păioase) A așeza în pale1 Si: (reg) a pălui1 (1).

păli1 [At: PSALT. HUR. 71r11 / Pzi: ~lesc / E: slv палити] 1 vt(a) (Îrg; d. căldură sau surse de căldură) A încălzi prea tare Si: a arde, a dogorî, a pârjoli, a pârli. 2 vr A se încălzi la soare, la foc etc. 3-4 vtr A (se) bronza Si: a se înnegri. 5 vt (Mol; c. i. mămăliga) A lăsa un timp la foc după preparare, pentru a ieși mai ușor din ceaun. 6 vi (Reg; d. fructe) A fî pe punctul de a se coace. 7-8 vir (D. plante) A(-și) pierde prospețimea, a începe să se usuce din cauza arșiței, a secetei, a frigului, a unei boli etc. Si: a (se) îngălbeni, a se ofili, (reg) a se pâhăvi. 9 vtf (Subiectul e soarele; c. i. fire, țesături) A decolora. 10 vr (D. semințe, fructe, plante) A se pipernici. 11-12 vtr (Pop) A (se) lovi. 13-14 vit A ținti (ceva). 15 vt (Șîs a ~ la pământ) A doborî. 16 vt (Rar) A omorî. 17 vt (Fig; d. sentimente, senzații) A copleși dintr-o dată, pe neașteptate. 18 vi (Mol; Trs) A sosi undeva pe neașteptate.

PĂLI1, pălesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A aplica o lovitură, a lovi, a izbi. Cum lupta el pe punte ca să strîngă pînzele, l-a pălit un talaz și l-a azvîrlit în vîrtej. SADOVEANU, D. P. 104. M-a pălit cu o zburătură de lemn, de mi-a rupt aripa. RETEGANUL, P. V 65. Cu un ciomăgel ce ținea în mină, îl păli în cap cu sete și-l prăbuși la pămînt. POPESCU, B. II 99. ◊ Intranz. Zvîrle buzduganul... pălește-n poartă și din poartă-n ușă. ȘEZ. II 52. ◊ Refl. Bătea pămîntul sau păretele sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mînă sau la picior. CREANGĂ, A. 34. ♦ Intranz. A ataca (cu armele). Cu puțini tovarăși... a pălit la Iași, după rînduiala călăreților pustiei. SADOVEANU, O. I 8. 2. Tranz. Fig. A cuprinde (pe neașteptate), a năpădi, a copleși. Nu știu de ce, în anii aceștia în care mă aflu, după atîta pribegie, m-a pălit așa un dor să-mi văd neamurile. SADOVEANU, O. VII 22. Las’ că v-a mai păli el berechetul acesta de altădată. Știi că are haz și asta! Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. CREANGĂ, P. 252. Îl pălise un năduf pe bietul moșneag de nu putea să să răsufle. ȘEZ. I 101. 3. Tranz. A încălzi prea tare, a dogori, a arde. M-a pălit soarele primăverii, am răspuns eu închizînd ochii. SADOVEANU, A. E. 170. Și spală și haina mea Care-am holteit cu ea, Ș-o-ntinde la cheotoare S-o pălească sfîntul soare. ȘEZ. V 64. ◊ Intranz. Era o zi foarte frumoasă, tocmai pe la amiazăzi cînd pălește soarele mai tare și te frige. SBIERA, P. 255. ◊ Refl. O scroafă cu doisprezece purcei... ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, P. 75. ♦ (Cu privire la plante) A face să se ofilească, să se îngălbenească, să se usuce. Cele dintăi brume păliseră frunzele cireșilor sălbatici ș-ale arbuștilor și pete de-un dulce ruginiu răsăreau pe alocuri din apa închisă a frunzișurilor. SADOVEANU, O. IV 484. 4. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se îngălbeni (de arșiță, de frig etc.). Iarba și tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca bătute de pară. VLAHUȚĂ, R. P. 78. Rău faci că pui ovăz aici... este pămîntul cam gras și ți se pălește. SLAVICI, N. I 70. Bade, de dragostea noastră A-nflorit un pom pe coastă, A-nflorit Și s-a pălit. HODOȘ, P. P. 107. ◊ (Poetic) Florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu. COȘBUC, P. I 283. 5. Intranz. (Rar, despre persoane) A ajunge pe neașteptate, a nimeri, a sosi undeva. Întoarcem în loc fără întîrziere ș-o luăm de-a dreptul prin valea aceasta, pînă ce pălim la Heleșteieni. SADOVEANU, Z. C. 16. ♦ A se abate. Nu-i un ceas de cînd am primit răspuns printr-un- călăraș al lui Turculeț că ei au pălit pe la Tîrgul Frumos. Au mas acolo într-un sat. SADOVEANU, Z. C. 84.

A PĂLI1 ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc și cu putere (intenționat sau din întâmplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neașteptate de o favoare a sorții; b) a fi pus în situația de a face ceva contrar voinței sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc și în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleși; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti

A SE PĂLI mă ~esc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-și încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti

păli v. 1. a lovi tare: mă păleam la cap de vr’o bârnă CR.; 2. fig. a veni deodată: a păli pe cineva dragostea, râsul. [Ceh. PALITI, a bate, a vântura grâul].

pălì v. 1. a arde, vorbind de arșița soarelui: purceii se păliau la soare CR.; 2. a se usca sau vesteji: florile au pălit BOL. [Slav. PALITI, a arde].

1) pălésc v. tr. (vsl. paliti [v. tr.] a arde, palati [v. intr.] a arde. V. pală 3, palincă, părpălesc, pălăvatec). Ard, usuc: arșița soareluĭ a pălit semănăturile. Izbesc, lovesc (Mold.): l-a pălit cu peatra’n picĭor. Fig. Apuc, năpădesc: l-a pălit rîsu, plînsu. V. refl. Mă usuc de arșiță: cîmpu s’a pălit de arșiță. Mă izbesc, mă lovesc: s’a pălit la cap, s’a pălit cu capu de o grindă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălesc, 3 sg. pălește, imperf. 1 păleam; conj. prez. 1 sg. să pălesc, 3 să pălească

păli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălesc, imperf. 3 sg. pălea; conj. prez. 3 să pălească

păli (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălesc, imperf. 3 sg. pălea; conj. prez. 3 sg. și pl. pălească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLI vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuși, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti.

păli vb. v. AJUNGE. ARDE. ARUNCA. ATINGE. AZVÎRLI. BRONZA. CULCA. DA. DĂRÎMA. DOBORÎ. DOGORI. FRIGE. IZBI. ÎNNEGRI. ÎNTINDE. LOVI. LUNGI. NIMERI. OCHI. PÎRJOLI. PÎRLI. POCNI. PRĂBUȘI. PRĂJI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRAGE. TRÎNTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păli (pălesc, pălit), vb.1. A arde. – 2. (Refl.) A se arde, a se pîrli. – 3. (Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. – 4. A se veșteji, a se ofili. – 5. A emite căldură. – 6. A trage cu arma, a lovi, a ținti, a ochi. – 7. A surprinde. – 8. A surveni, a veni pe neașteptate. – Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg. palja, cr. paliti.Der. pală (mr. pală), s. f. (adiere, val; șir, rînd, serie; postată, porție de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană), cf. ceh. pala „arșiță”, alb. paljë „serie”, mag. palla „șir de iarbă cosită” (der. din lat. *palula, Giuglea, Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154); palie, s. f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greșit, în loc de pală; Pălie, s. f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc și de ardere a recoltelor); palici, s. n. (ardere; Mold., pahar de țuică); palincă, s. f. (Trans., țuică), din slov. palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (var. pălitură), s. f. (ardere); păliș, adv. (Olt., oblic); pălișat, adj. (Olt., oblic); paliz, s. n. (înv., apoplexie). Scriban, Arhiva, XV, 445 și REW 6166 par să confunde pe păli „a arde” cu păli „a se face palid”, care este neol. Cf. pălăi și der. sale expresive.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păli2, pălesc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a așeza în pale; a pălui.

Intrare: păli (lovi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păli
  • pălire
  • pălit
  • pălitu‑
  • pălind
  • pălindu‑
singular plural
  • pălește
  • păliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălesc
(să)
  • pălesc
  • păleam
  • pălii
  • pălisem
a II-a (tu)
  • pălești
(să)
  • pălești
  • păleai
  • păliși
  • păliseși
a III-a (el, ea)
  • pălește
(să)
  • pălească
  • pălea
  • păli
  • pălise
plural I (noi)
  • pălim
(să)
  • pălim
  • păleam
  • pălirăm
  • păliserăm
  • pălisem
a II-a (voi)
  • păliți
(să)
  • păliți
  • păleați
  • pălirăți
  • păliserăți
  • păliseți
a III-a (ei, ele)
  • pălesc
(să)
  • pălească
  • păleau
  • păli
  • păliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păli, pălescverb

  • 1. popular tranzitiv reflexiv A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cum lupta el pe punte ca să strîngă pînzele, l-a pălit un talaz și l-a azvîrlit în vîrtej. SADOVEANU, D. P. 104. DLRLC
    • format_quote M-a pălit cu o zburătură de lemn, de mi-a rupt aripa. RETEGANUL, P. V 65. DLRLC
    • format_quote Cu un ciomăgel ce ținea în mînă, îl păli în cap cu sete și-l prăbuși la pămînt. POPESCU, B. II 99. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Zvîrle buzduganul... pălește-n poartă și din poartă-n ușă. ȘEZ. II 52. DLRLC
    • format_quote Bătea pămîntul sau păretele sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mînă sau la picior. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • 1.1. învechit A (se) ataca (cu armele). DEX '09 DLRLC
      sinonime: ataca
      • format_quote Cu puțini tovarăși... a pălit la Iași, după rînduiala călăreților pustiei. SADOVEANU, O. I 8. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Nu știu de ce, în anii aceștia în care mă aflu, după atîta pribegie, m-a pălit așa un dor să-mi văd neamurile. SADOVEANU, O. VII 22. DLRLC
      • format_quote Las’ că v-a mai păli el berechetul acesta de altădată. Știi că are haz și asta! Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
      • format_quote Îl pălise un năduf pe bietul moșneag de nu putea să răsufle. ȘEZ. I 101. DLRLC
    • chat_bubble A-l păli norocul (pe cineva) = a se bucura pe neașteptate de o favoare a sorții. NODEX
    • chat_bubble A-l păli norocul (pe cineva) = a fi pus în situația de a face ceva contrar voinței sale. NODEX
  • 2. popular tranzitiv intranzitiv (Despre surse de căldură) A încălzi prea tare. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote M-a pălit soarele primăverii, am răspuns eu închizînd ochii. SADOVEANU, A. E. 170. DLRLC
    • format_quote Și spală și haina mea Care-am holteit cu ea, Ș-o-ntinde la cheotoare S-o pălească sfîntul soare. ȘEZ. V 64. DLRLC
    • format_quote Era o zi foarte frumoasă, tocmai pe la amiazăzi cînd pălește soarele mai tare și te frige. SBIERA, P. 255. DLRLC
    • 2.1. reflexiv regional A se încălzi la soare, la foc etc. DEX '09 NODEX
      • format_quote O scroafă cu doisprezece purcei... ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, P. 75. DLRLC
  • 3. popular intranzitiv reflexiv (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote tranzitiv Soarele pălește plantele. DEX '09
    • format_quote tranzitiv Cele dintăi brume păliseră frunzele cireșilor sălbatici ș-ale arbuștilor și pete de-un dulce ruginiu răsăreau pe alocuri din apa închisă a frunzișurilor. SADOVEANU, O. IV 484. DLRLC
    • format_quote Iarba și tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca bătute de pară. VLAHUȚĂ, R. P. 78. DLRLC
    • format_quote Rău faci că pui ovăz aici... este pămîntul cam gras și ți se pălește. SLAVICI, N. I 70. DLRLC
    • format_quote Bade, de dragostea noastră A-nflorit un pom pe coastă, A-nflorit Și s-a pălit. HODOȘ, P. P. 107. DLRLC
    • format_quote poetic Florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu. COȘBUC, P. I 283. DLRLC
  • 4. intranzitiv rar (Despre persoane) A ajunge pe neașteptate, a nimeri, a sosi undeva. DLRLC
    • format_quote Întoarcem în loc fără întîrziere ș-o luăm de-a dreptul prin valea aceasta, pînă ce pălim la Heleșteieni. SADOVEANU, Z. C. 16. DLRLC
    • 4.1. A se abate. DLRLC
      • format_quote Nu-i un ceas de cînd am primit răspuns printr-un călăraș al lui Turculeț că ei au pălit pe la Tîrgul Frumos. Au mas acolo într-un sat. SADOVEANU, Z. C. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.