pături vt [At: I. C. 3 / V: ~ra^[1] / Pzi: ~esc / E: pătură] 1 (Pop) A împături. 2 (Pop) A aranja un obiect de îmbrăcăminte Si: a potrivi. 3 A îndrepta. 4-6 (Reg) A pătuli (2-4). corectat(ă)

PĂTURI, păturesc, vb. IV. Tranz. A împături. Își păturește rochia de mireasă și celelalte straie... și le așterne pe fundul lăzii. SEVASTOS, N. 340.

pătura sf vz pături

împătur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

păturésc, V. împăturesc.

pături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturesc, 3 sg. păturește, imperf. 1 pătuream; conj. prez. 1 sg. să păturesc, 3 să păturească

pături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturesc, imperf. 3 sg. păturea; conj. prez. 3 să păturească

pături vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturesc, imperf. 3 sg. păturea; conj. prez. 3 sg. și pl. păturească

PĂTURI vb. v. împături, îndoi, plia, strânge.

pături vb. v. ÎMPĂTURI. ÎNDOI. PLIA. STRÎNGE.

A pături ≠ a despături

pături, păturesc, vb. IV (pop.) 1. a împături; a aranja, a potrivi; a îndrepta, a netezi (obiectele de îmbrăcăminte). 2. (refl.) a se așeza în straturi, a se tasa, a se îndesa. 3. a călca în picioare (culcând la pământ). 4. a apăsa, a bate, a bătători.