34 de definiții pentru pântec / pântece
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂNTEC, pântece, s. n. (Pop.) 1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foaie, vintre. ◊ Expr. Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pântecele mamei = înainte de a se naște. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. 4. Fig. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime. 5. Fig. Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Var.: pântece s. n.] – Lat. pantex, -ticis.
pântec sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂNTEC s. n. v. pântece.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÂNTECE s. n. v. pântec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
păntece sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâncete sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pânceti sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâncite sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pântăce sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pântce sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pântece sn [At: PSALT. HUR. 34r/13 / V: ~tec, (înv) păn~, (reg) ~ncete, ~nceti, ~ncite, pântăce, ~eci, ~tice, ~tici, pântce, pin~, puncite, pun~ / Pl: ~, (rar) ~eci / E: ml pantex, -icis] 1 sn Parte a corpului, la om și unele animale, dintre torace și bazin, având în interior o cavitate cu stomacul, ficatul, pancreasul, splina și intestinele Si: abdomen, burtă, (îvp) maț, (reg) bârdan, buft, burduh, burduhan, dobă, foale, rânză, vintre. 2 sn (Prc) Regiune exterioară, vizibilă, bombată, a pântecelui (1) Si: abdomen, burtă, (reg) bârdan, burduh, burduhan, dobă. 3 sn (Fig) Profunzime. 4 sn (Pop; îe) A-i face (cuiva) ~le cobză A bate pe cineva foarte tare. 5 sn (Fam; îe) (Parcă) are oase în ~ Se spune despre cei care se apleacă greu. 6 av (Îvr; îe) A cădea ~ A cădea la pământ pe toată întinderea corpului. 7 av (Îvr; îae) A cădea brusc. 8 sn (Înv) Porțiune de piele, de blană de pe pântecele (2) animalelor. 9 sn (Pop; prc) Stomac. 10-11 sn (Pop; îe) Cu ~le lipit de coaste (sau de spate) Se spune despre un om (foarte plăpând sau) foarte slab. 12-13 sn (Rar; îe) A pune lume în ~ (A mânca sau) a bea cu lăcomie. 14-15 sn (Îe) (A ști, a-i păsa etc.) (de) (cele) ale ~lui A fi interesat numai (de hrană sau) de asigurarea celor necesare vieții. 16 sn (Reg; îe) A face (gâtul leică și) ~le balercă A fi bețiv. 17 sn (Pop; pex) Uter. 18 sn (Îlav) Din ~le mamei Încă dinainte de a se naște. 19 sn (Pfm; d. femei; îla) Cu ~le la gură Însărcinată în stadiu avansat. 20-21 sn (Îvp; îe) A lua (sau a avea, a purta) în ~ ori a fi cu ciolane în ~ (A rămâne sau) a fi însărcinată. 22 sf (Pfm; îe) A trăi (sau a fi, a se simți) ca în ~le mamei (sau maicii) A trăi bine, în belșug și în siguranță. 23-24 sn (Reg; euf) Organe genitale (ale femeii sau) ale bărbatului. 25 sn (Înv; pex) Inimă Vz rărunchi. 26 sn (Mar; Trs; îf pântice, pâncite) Tobă de porc. 27-28 sn (Pan) (Parte bombată, ieșită în afară a unor obiecte, forme de relief etc. sau) interior, conținut al acestei părți. 29 sn (Pan) Interior. 30 sn (Spc) Cutie de rezonanță la unele instrumente cu coarde. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pânteci sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pântice sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pintece sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puncite sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puntece sn vz pântece
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂNTECE, pântece, s. n. 1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre. ◊ Expr. Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pântecele mamei = înainte de a se naște. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. 4. Fig. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime. 5. Fig. Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Var.: pântec s. n.] – Lat. pantex, -ticis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rscurt
- acțiuni
PÎNTECE, (rar) pîntece, s. n. I. 1. Partea de sub piept a corpului (la om și la animale), în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; burtă, abdomen. Bietul grec cobori din firidă și, ținîndu-se cu mîinile de pîntece, se tot ruga. GALACTION, O. I 84. Copii goi, cu pîntecele rotunde, cu părul cîrlionțat și îmbîcsit, înghit lacom îmbucături de mămăligă. DELAVRANCEA, V. V. 117. Iată, vezi, pîntecele meu e doldora, ba am dat și de pomană, căci n-am mai putut mînca. ȘEZ. III 130. ◊ Expr. A-i face (cuiva) pîntecele cobză (sau coastele pîntece) = a bate (pe cineva) foarte tare. Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză, zise Setilă, căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, O. A. 253. Și-i da piste un omușor care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. 2. (Cu sens restrictiv) Stomac. Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, O. A. 255. Apoi la hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămină încheiată; și numai să fi avut pîntece unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. id. ib. 38. ◊ Loc. adv. Cu pîntecele lipit de coaste = flămînd tare, înfometat. Petrecuse el iarna cum petrecuse, cu puțini tăciuni în vatră și cu pîntecele cam lipit de coaste. GANE, N. III 182. ◊ Expr. Ai să faci broaște în pîntece, se spune în glumă celui care bea multă apă. A se închina pîntecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mîncare. 3. Organul femeii în care se dezvoltă fetusul; uter. Dar grația celui ce mă deosebise din pîntecele mamei mele. voia într-altfel. GALACTION, O. I 56. Nu vezi pe cine am la genuchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei. DELAVRANCEA, A. 52. Fig. Din pîntecele urii născu amoru-mi viu! MACEDONSKI, O. II 115. ◊ Expr. A lua (a avea sau a purta) în pîntece = a rămîne (sau a fi) însărcinată. Pasămite luase în pîntece. ISPIRESCU, L. 120. ◊ (Familiar) A trăi (a fi, a se simți) ca în pîntecele maicii sale = a trăi bine și în belșug, a se simți foarte bine și în siguranță. A fi cu pîntecele la gură = a fi însărcinată, a avea o sarcină înaintată. II. Fig. 1. Partea dinăuntru a unui lucru; interior, adîncime. Scobi în pîntecele acelui munte o mulțime de cămări și cămăruțe încît se rătăcea printr-însele, d-ar fi fost nu știu cine. ISPIRESCU, U. 116. (Și în forma pîntec) Simțea în nări aburii de borș acru țișniți din pîntecul bucătăriilor. CAMILAR, N. II 139. 2. Partea bombată, ieșită în afară a unor obiecte (vase, vehicule etc.). Pîntecele garafei. ▭ Șlepul era cufundat pe sfert în apă. Și cum stăteau ei culcați pe paie, în fund, auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gîlgîind pe lîngă pîntecele de metal. DUMITRIU, N. 135. – Variantă: pîntec (DUMITRIU, N. 137, MACEDONSKI, O. I 70) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÂNTECE ~ n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului dintre torace și bazin în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; abdomen. ◊ A fi cu ~le la gură a fi într-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor; stomac. ◊ Cu ~le lipit de coaste (sau de spinare) foarte flămând; rupt de foame. 3) pop. (la om și la animale vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin, în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră. ◊ Încă din ~le mamei încă înainte de a se naște. A lua (sau a avea, a purta) în ~ a fi însărcinată. 4) fig. Parte proeminentă a unui obiect. ~le urciorului. 5) fig. Parte interioară a proeminenței unui obiect. /<lat. pantex, ~icis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pântec(e) m. 1. cea mai mare din cavitățile corpului, conținând stomacul și intestinele; fig. te-ai robit pântecului CR.; 2. profunditate: în pântecele acestor munți. [Lat. PANTECEM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîntece n., pl. tot așa, ca și nume (lat. pántex, pánticis m., pîntece, it. páncia, pánza, pv. pansa, fr. panse, cat. panxa, sp. panza, pg. pança. V. panțîr, spintec). Burtă, abdomen, acea parte a corpuluĭ care conține stomahu și intestinele. Stomah: nu vîrî atîta mîncare în pîntece. Unflătură ca un pîntece, burtă, bîrdan: tabla asta face pîntece. Interior, adîncime: pîntecele pămîntuluĭ. Fig. Apetit de mîncare, lăcomie: un om dedat pînteceluĭ. Lăcomie, apetit în general: pîntecele demagogilor. – În vest pîntec, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!pântec (pop.) s. n., pl. pântece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pântec/pântece (pop.) s. n., pl. pântece
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pântece v. pântec
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pântece s. n., pl. pântece
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pîntece
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pântece sg. și pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PÂNTECE s. v. inimă, interior, mitră, stomac, suflet, uter.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂNTECE s. v. abdomen.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pîntece s. v. INIMĂ. INTERIOR. MITRĂ. STOMAC. SUFLET. UTER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎNTECE s. (ANAT.) abdomen, burtă, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bîrdan, burduh, burduhan, dobă, foale. rînză, vintre, (prin Mold.) buft.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pîntece (pîntece), s. n. – Abdomen, burtă. – Var. pîntec, pîntic(e). Mr. pîntic(ă), pîntițe, megl. pǫntiți. Lat. pantĭcem (Diez, I, 302; Pușcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), cf. it. pancia (calabr. pántici), prov. pansa, fr. panse, cat. panxa, sp. panza, port. pança, alb. plëndes (Philippide, II, 650). Uz general, rar în Munt. (ALR, I, 42). – Der. pîntecare (var. pîntecăr(a)ie), s. f. (diaree); pîntecos (mr. pînticos), adj. (cu burta mare), poate direct din lat. pantĭcōsus (Pușcariu 1322; Candrea-Dens., 1393). Cf. spinteca.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pântece, (pântec, pâncete), s.n. – Burtă, stomac: „Nas cârligat, / Pâncete vărgat...” (Papahagi, 1925: 300; Săcel). – Lat. pantex, -ticis (Șăineanu, Scriban; Diez, Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a avea furnici în pântec expr. (er.) a fi excitat
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N30) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N30) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N30) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N30) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pântec, pântece / pântece, pântecesubstantiv neutru
- 1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Bietul grec coborî din firidă și, ținîndu-se cu mîinile de pîntece, se tot ruga. GALACTION, O. I 84. DLRLC
- Copii goi, cu pîntecele rotunde, cu părul cîrlionțat și îmbîcsit, înghit lacom îmbucături de mămăligă. DELAVRANCEA, V. V. 117. DLRLC
- Iată, vezi, pîntecele meu e doldora, ba am dat și de pomană, căci n-am mai putut mînca. ȘEZ. III 130. DLRLC
- Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. DEX '09 DEX '98
- A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată, a avea o sarcină înaintată. DEX '09 DLRLC NODEX
- A-i face (cuiva) pântecele cobză (sau coastele pântece) = a bate (pe cineva) foarte tare. DLRLC
- Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză, zise Setilă, căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, O. A. 253. DLRLC
- Și-i da piste un omușor care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
-
-
- 2. Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: stomac
- Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, O. A. 255. DLRLC
- Apoi la hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămină încheiată; și numai să fi avut pîntece unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, O. A. 38. DLRLC
- Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: înfometat
- Petrecuse el iarna cum petrecuse, cu puțini tăciuni în vatră și cu pîntecele cam lipit de coaste. GANE, N. III 182. DLRLC
-
- Ai să faci broaște în pântece, se spune în glumă celui care bea multă apă. DLRLC
- A se închina pântecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- Dar grația celui ce mă deosebise din pîntecele mamei mele. voia într-altfel. GALACTION, O. I 56. DLRLC
- Nu vezi pe cine am la genuchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei. DELAVRANCEA, A. 52. DLRLC
- Din pîntecele urii născu amoru-mi viu! MACEDONSKI, O. II 115. DLRLC
- Din pântecele mamei = înainte de a se naște. DEX '09 DEX '98 NODEX
- A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Pasămite luase în pîntece. ISPIRESCU, L. 120. DLRLC
-
- A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 4. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Scobi în pîntecele acelui munte o mulțime de cămări și cămăruțe încît se rătăcea printr-însele, d-ar fi fost nu știu cine. ISPIRESCU, U. 116. DLRLC
- Simțea în nări aburii de borș acru țîșniți din pîntecul bucătăriilor. CAMILAR, N. II 139. DLRLC
-
- 5. Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Pântecele garafei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Șlepul era cufundat pe sfert în apă. Și cum stăteau ei culcați pe paie, în fund, auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gîlgîind pe lîngă pîntecele de metal. DUMITRIU, N. 135. DLRLC
-
etimologie:
- pantex, -ticis DEX '09 DEX '98 NODEX