39 de definiții pentru pâine

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

pâine sf [At: PSALT. HUR 168/1 / V: (reg) pâne sf / Pl: ~ni, (reg) ~nuri / E: ml panis] 1 Aliment preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.), dospit și copt în cuptor Si: (îrg) pită. 2 (Îe) A avea (sau a ține, a fi cu) ~a și cuțitul (în mână) sau a pune mâna pe ~ și pe cuțit A avea la îndemână toată puterea și toate mijloacele. 3 (Îae) A dispune de ceva sau de cineva cum dorește. 4 (Îe) (A fi) bun ca ~a (sau ca o ~) caldă sau ca ~a cea de grâu ori ~a lui Dumnezeu sau (rar) o ~ de om, ca ~ cea bună A fi om foarte bun, blând, darnic. 5 (Îe) (A avea) o bucată (sau un codru de) ~ A avea un minim de hrană pentru existență. 6 (Îae) A avea resurse modeste de trai. 7 (Îe) A lua (cuiva) ~a de la gură A lipsi pe cineva de posibilitatea de a-și câștiga existența. 8 (Îe) A mânca ~ și sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a mânca toți o ~ și o sare A conviețui. 9 (Îe) A împărți ~a cu cineva A trăi împreună. 10 (Îe) A umbla cu ~a după cineva A căuta să ajute pe cineva împotriva voinței lui. 11 (Îe) A mânca ~a (și sarea) cuiva A fi întreținut de cineva. 12 (Îe) A mânca ~a degeaba A se întreține de pe urma cuiva fără a-i aduce un folos. 13 (Îe) A nu gusta nici sare cu ~ A fi foarte zgârcit. 14 Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 15 (Pop) Turtă coaptă în spuză. 16 (Spc; înv; șîs ~ nedospită) Azimă folosită la săvârșirea unor ritualuri religioase. 17 (Reg; lpl; îf pânuri) Preparate din făină de grâu, coapte, aduse de nuntași miresei. 18 (Îs) ~ de vamă Colac din făină de grâu care se împarte în amintirea unui mort. 19 (Îs) ~a uitaților Turtă făcută din făină de grâu, care se dă de pomană pentru morții fără rude în viață. 20 (Rar; îs) ~ de mălai Mămăligă. 21 (Reg) Cerculeț făcut pe suprafața apei, prin aruncarea unei pietricele (plate). 22 (Pgn; cu determinări ca „zilnică”, „cea de toate zilele”) Hrană necesară pentru trai. 23 (Pex) Mijloace materiale necesare vieții Si: (îrg) pită. 24 (Fig; rar) Existență. 25 (Pex) Serviciu. 26 (Îe) A pune sau a băga (pe cineva) în ~ A angaja pe cineva într-un serviciu. 27 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ A da pe cineva afară dintr-un serviciu Si: a concedia. 28 (Îe) A-și pierde ~a A fi dat afară dintr-un serviciu. 29 (Lsg; csc) Recoltă de cereale Si: bucate, grâne. 30 (Prc; lsg) Grăunțe de grâu. 31 (Șîs ~ albă, ~ mărunțică, ~ mică) Cereale, cu excepția porumbului. 32 (Bot; reg; îc) ~a-pădurii Râșcov (Lactarius deliciosus). 33 (Bot; reg; îac) Bureți-iuți (Lactarius piperatus). 34 (Reg; îc) ~a-porcului Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze zimțate mărunt și cu flori purpurii sau trandafirii cu miros plăcut Si: (reg) pita-porcului (Cyclamen europaeum). 35 (Bot; reg; îc) ~a-paștelui, ~nile-paștilor, ~le-paștiului, ~a-peștelui Floarea-paștelui (Anemone nemorosa). 36 (Bot; reg; îac; șîc ~a-paștilor-galbenă) Păștiță (Anemone ranunculoides). 37 (Bot; reg; îc) ~a-oii Mușețel (Matricaria chamomila). 38 (Bot; reg; îac) Margaretă (Chrysantheum leucanthemum). 39 (Bot; reg; îe) ~a-babei Turtă (Carlina acaulis). 40 (Bot; reg; îc) ~a-lui-Dumnezeu Coada-șoricelului (Aachillea pannonica). 41 (Bot; reg; îc) ~a-Domnului Cașul-popii (Malva pusilla). 42 (Bot; reg; îc) ~a-pământului Ciuperci comestibile numite „roșioare” (Russula vesca).

PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

PÂINE ~i f. 1) Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat și copt în cuptor; pită. ~ de casă. ~ de secară.Bun ca ~ea (cea) caldă foarte bun. A mânca ~ea degeaba a nu răsplăti câștigul prin muncă. A mânca ~ și sare cu cineva a fi în strânsă prietenie cu cineva, împărțind bucuriile și necazurile. A întâmpina (pe cineva) cu ~ și sare a primi pe cineva cu mare bucurie. A se vinde ca ~ea (cea) caldă a se vinde foarte repede. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a bunurilor materiale necesare vieții; ansamblul mijloacelor de trai. ◊ ~ea cea de toate zilele venit din care trăiește cineva. A câștiga o bucată de ~ a dobândi prin muncă minimumul de existență. A lua cuiva ~ea (sau bucățica de ~ sau bucățică) de la gură a lipsi pe cineva de mijloace de existență. A mânca ~ea cuiva a trăi pe socoteala cuiva. A trăi cu ~ și apă a trăi în sărăcie. 3) Câmp semănat cu păioase (grâu, secară etc.); semănătură de grâne. 4) Recoltă de grâne. 5) fig. Slujbă care asigură existența cuiva; post; funcție. * A băga (sau a pune) în ~ a aranja într-o funcție, într-un post. A scoate din ~ a elibera dintr-o funcție, dintr-un post. [G.-D. pâinii] /<lat. panis

pâine (pâne) f. 1. aliment din făină dospită coaptă în cuptor: pâine de grâu, de secară; a mânca pâine și sare cu cineva, a trăi împreună împărtășind și cele bune și cele rele: să știu de bine că mă duc la mânăstire, pâine și sare nu mai mănânc cu el CAR.; 2. traiu zilnic: a-și câștiga pâinea; 3. funcțiune, post: voiu să te pui în pâine GR. AL.; 4. Mold. bucate, grâne (v. pâne): pânea pe câmp poate să putrezească AL.; 5. Bot. pâinea-pădurii V. rășcov; pâinea-porcului, mică plantă uneori cultivată pentru florile sale frumoase și plăcut mirositoare (Cyclamen). [Mold. pâne = lat. PANEM].

pâne2[1] sf vz pâlnie

  1. Definiția principală, pâlnie, nu consemnează varianta pâne, dar consemnează varianta păne. — cata

PÎ́INE, pîini, s. f. (Și în forma pîne) 1. Aliment de bază, preparat dintr-un aluat de făină (de grîu, secară etc.) frămîntat cu apă, dospit și copt în cuptor; (regional) pită. Într-o dimineață, își puse poalele-n brîu și se pregăti de copt pîne. CAMILAR, N. II 397. Aveai pachețelul tău cu mîncare; halva și o bucată de pîine. PAS, Z. I 268. Cu pînea și cu carnea uscată într-o mînă și c-o ploscă într-alta, Hrișa lăsă caii deoparte și... coborî la pîrău. SADOVEANU, O. VII 37. ◊ Fig. În străfunduri de beznă smolită... zace, adînc tăinuită, Pîinea uzinelor, Cărbunele. DEȘLIU, G. 46. Arbore de pîine v. arbore. ◊ Expr. A mînca pîine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a conviețui, a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. Să știu de bine că mă duc la mănăstire, pîine și sare nu mai mănînc cu el! CARAGIALE, O. I 50. Că tu de nu-i vei tăia, eu nu mai mănînc pîine și sare cu tine pe un taler. ISPIRESCU, L. 64. A ieși înaintea cuiva sau a întîmpina (pe cineva) cu pîine și sare = a întîmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă și părinte... cu pîni și sare vor ieși vouă-nainte! ALECSANDRI, O. 248. A avea (sau a ține, a fi cu) pîinea și cuțitul în mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele. Bun ca pîinea (cea) bună (sau caldă) = foarte bun. Se caută (sau se vinde) ca pîinea (cea) caldă, se spune despre o marfă care e foarte căutată, care se vinde foarte repede. ♦ Aluat de pîine încă necopt. Dară maica ce lucra? Da la pîne frămînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172. Eu, bădiță, aș ieși, Dă-s cu mînile în pîne. id. ib. 412. 2 Hrană necesară pentru trai; existență (2). Pînea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 266. În schimbul muncii mele, îmi puteam cîștiga pîinea, fie și amară. STANCU, D. 472. Pribeag prin lume, fără pîine, fără rost, La căminurile voastre am aflat un adăpost. DAVILA, V. V. 33. ◊ Expr. (Adesea în construcție cu verbele «a cîștiga»,«a munci») O bucată de pîine = un minimum de existență, resurse modeste de trai. A lua (cuiva) pîinea de la gură = a distruge (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. De acum trebuie să ne mai punem și cîte pe-oleacă de carte, căci mine, poimîne vine vacanția și noi stricăm pînea părinților degeaba. CREANGĂ, A. 100. 3. (Munt., Mold.) Cereale, recoltă de cereale, holdă; bucate (2). Nemărginita cîmpie plină de pîne adia ușor la suflarea vîntului dimineții, întunecîndu-se în coborîșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. SADOVEANU, O. III 647. Era în luna lui august, pe la strînsul pînei. GANE, N. I 159. ◊ Pîine albă = grîu, orzoaica (spre deosebire de secară). Se văd niște dealuri acoperite cu pîne albă. CAMILAR, N. II 387. Întîia arătură se face pentru pînea mărunțică, pînea albă sau pînea de vară. PAMFILE, A. R. 50. ♦ Grăunțe de cereale (mai ales de grîu). Mătușa venind în urma căruței rîdea și le tot spunea ceva, de departe, arătînd cu codiriștea movilele de pîne albă. CAMILAR, N. II 396. 4. Fig. (În trecut) Slujbă, funcție, post. Dă-i și lui acolo o pîine. CAMIL PETRESCU, U. N. 70. După trei ani, cum și din ce pricină, nu știu, dar destul atîta că-și pierdu și această pîne, remîind din nou sărac. MARIAN, O. I 11. ◊ Expr. (În trecut) A pune (sau a băga) în pîine (pe cineva) = a da o funcție, o slujbă (cuiva). L-a băgat Aristică în pîine, dar, uite, că tot el îl bagă în chichion. PAS, L. I 33. Să mă puie în pîne, să capăt un loc. ALECSANDRI, la CADE. A fi în pîine (sau a mînca o pîine) = a avea o funcție, o slujbă (bună). A mîncat pîine în casa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 70. A scoate (sau a da afară) din pîine (pe cineva) = a-l da afară din serviciu. Te dau ș-afară din pîine cu ocară! CARAGIALE, O. III 32. – Variantă: pîne s. f.

pâne f. Mold. 1. V. pâine; 2. (albă), grâu, în opozițiune cu secara care dă pâne neagră.

pîĭnár, pî́ĭne, V. pînar, pîne.

pî́ne (est) și pî́ĭne (vest) f. (lat. panis, it. pane, sp. pan, fr. pain, pv. cat. pa, pg. páo. V. paner). Aliment făcut din aluat (maĭ ales de grîŭ) frămîntat, dospit și copt în cuptor. Nutriment, mijloc de traĭ: a-țĭ cîștiga pînea zilnică. Post, funcțiune: dați-ĭ și luĭ o pîne! Cereale (Mold.): s’a făcut multă pîne anu acesta (ca rus. hlĭebá). La arșic, în jocu copiilor, partea cea unflată. Pîne albă, 1. făcută din făină albă, 2. cereale care daŭ făină albă, adică grîŭ (Mold.). Pîne neagră, făcută din făină de o coloare maĭ închisă. Pîne goală, mîncată fără nimica. Pîne uscată saŭ veche (în Munt. rece), care nu maĭ este proaspătă. Pîne caldă (Munt.), pîne proaspătă. Pîne de cazarmă (saŭ de munițiune), pîne soldățească. Pîne amară (fig.), pîne cîștigată cu mare chin. Bun ca pînea caldă, foarte bun (vorbind de un om). A se vinde ca pînea caldă, a se vinde răpede. A avea pînea și cuțitu, a fi stăpînu care păstrează și împarte bunătățile (a fi cheĭa și lacătu). Pînea păduriĭ (Prah.), rîșcov. Pînea porculuĭ, o plantă erbacee primulacee, une-orĭ cultivată p. florile eĭ frumoase și mirositoare plăcut (cýclamen europáeum). V. somon 2.

rî́școv m. (poate d. rus. rýžik, ryžičék, un fel de cĭupercă, d. rýžiĭ, roșcat). Mold. Trans. A cĭupercă comestibilă foarte mare roșiatică și cărămizie care crește pin făget și brădet (lactarius deliciosus saŭ agáricus deliciosus). – În Prah. pînea păduriĭ. V. hrib, opintic, și zbîrcĭeg.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pâine s. f., g.-d. art. pâinii; pl. pâini

pâine s. f., g.-d. art. pâinii; pl. pâini

pâine s. f., g.-d. art. pâinii; pl. pâini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂINE s. 1. (reg.) hliban, (Mold., Transilv. și Ban.) pită. (A cumpărat o ~ caldă.) 2. (BOT.) pâinea-porcului (Cyclamen europaeum) = (reg.) pita-porcului.

PÂINE s. v. azimă, cereale, existență, grâne.

pîine s. v. AZIMĂ. CEREALE. GRÎNE.

PÎINE s. 1. (reg.) hliban, (Mold., Transilv. și Ban.) pită. (A cumpărat o ~ caldă.) 2. (BOT.) pîinea-porcului (Cyclamen europaeum) = (reg.) pita-porcului.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîine (pîini), s. f.1. Produs alimentar de panificație, pită. – 2. (Mold.) Grîne, cereale. – 3. (Înv.) Lan de grîu, holdă. – 4. Serviciu, slujbă, post. – Var. mold. pîne. Mr. pîne, megl. poini, istr. păre. Lat. panem (Pușcariu 1320; Candrea-Dens., 1388; REW 6198), cf. it. pane, prov., cat. pa, fr. pain, sp. pan, port. pᾶo.Der. pîinar, s. m. (brutar); pîinărie, s. f. (brutărie); pî(i)nișoară, s. f. (varietate de ciuperci, Russula integra).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PÎINE. Subst. Pîine, pîinișoară (dim.), pîinică, pîiniță, pitușcă, pită (reg.), pituță (dim., pop.), pitoi (reg., augm.), hliban (rar. reg.); răsunoi (reg.), țipău (de pîine) (reg.); pitan (reg.); lipie; franzelă, franzeluță (dim.), jimblă (înv.), bulcă (reg.). Pîine albă; pîine neagră; pîine intermediară; pîine de graham; pîine de casă. Turtă, turtișoară (dim.), turtică, turticică. Colac, colăcel (dim.); colindeț (pop.); chiflă. Pesmet, posmag (reg.). Azimă, azimioară (dim.); prescură, anafură, pască. Panificație. Panificare. Brutărie, franzelărie, jimblărie (înv.), pitărie (înv. și reg.). Brutar, franzelar, jimblar (înv.), pitar (reg.). Adj. Panificabil. Vb. A panifica; a face pîine, a frămînta; a dospi; a coace. V. alimentație, atelier, feluri de mîncare, locuri comerciale.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

pâine, pâini s. f. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină. ♦ Element esențial, împreună cu vinul, la săvârșirea tainei sfintei euharistii. ◊ Ziua pâinii v. duminică.Frângerea pâinii = masă frățească sau de obște la vechii creștini, care urma după împărtășanie; agapă. – Di lat. panis.

CÎMPUL PÎINII, cîmpie în apropiere de com. Șibot (jud. Alba). Aici, oastea transilvană condusă de Ștefan Báthori, voievodul Transilvaniei, și Pavel Chinezul, comitele Timișoarei, a învins în oct. 1479 o puternică armată turcească alături de care a luptat și domnul Țării Românești, Basarab Țepeluș.

PANEM ET CIRCENSES (lat.) pâine și jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. În perioada de decadență a Romei imperiale, mulțimilor plebee nemulțumite li se ofereau spectacole de circ în arene, la sfârșitul cărora li se împărțeau gratuit alimente. În atmosfera de corupție generală, însăși gloata reclama aceste spectacole. În sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neînsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atenția de la problemele lor reale.

Bread is the staff of life (engl. „Pîinea este temelia vieții”) – o spune scriitorul englez Swift în Povestea unui poloboc. Prin aceste vorbe – devenite proverb în patria lui și citate în multe alte țări – autorul lui Gulliver lasă să se înțeleagă că omul, asigurîndu-și dintîi hrana, se poate apoi preocupa de problemele spirituale. Dar încă înainte cu două mii de ani, romanii spuneau: primum vivere, deinde philosophari (vezi loc. cit.). LIT.

Dacă n-au pîine, să mănînce cozonac! – În timpul marii revoluții franceze, în zilele de 5 și 6 octombrie 1789, cînd locuitorii Parisului manifestau pe străzi cerînd pîine, o doamnă de la Curtea Franței, ducesa de Polignac, spunea reginei Maria Antoaneta: „Ce neghiob e poporul ăsta, care vrea neapărat pîine, cînd ar putea să-și cumpere cozonaci!” Și cele două nobile femei au ajuns repede la concluzia, atît de generoasă, că oamenii, „dacă n-au pîine, să mănînce cozonaci!” (Quils mangent des brioches!). Vorbele acestea ridiculizează și astăzi persoanele naive, cu păreri și mentalități complet desprinse de adevărurile vieții, de simțul realităților. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea pâinea și cuțitul expr. a deține toată puterea / toate mijloacele

a băga în pâine expr. a da (cuiva) de lucru / de muncă.

a lua pâinea de la gura cuiva expr. a lăsa pe cineva fără mijloace de subzistență.

a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală.

a scoate din pâine expr. a concedia.

a se vinde ca pâinea caldă expr. (d. un produs comercial) a se vinde rapid, a fi foarte solicitat.

a-și scoate pâinea expr. a-și câștiga existența, a dobîndi cele necesare traiului.

ia cu pâine, neamule! expr. (înv.) este folosită de negustorii ambulanți și precupețe care reclamă pentru desfacerea produselor comercializate.

pâinea cea de toate zilele expr. mijloace de subzistență

pâinea lui Dumnezeu expr. (d. oameni) bun la suflet, inimos, generos, altruist

Intrare: pâine
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâine
  • pâinea
plural
  • pâini
  • pâinile
genitiv-dativ singular
  • pâini
  • pâinii
plural
  • pâini
  • pâinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâne
  • pânea
plural
  • pâni
  • pânile
genitiv-dativ singular
  • pâni
  • pânii
plural
  • pâni
  • pânilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pâine, pâinisubstantiv feminin

  • 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Într-o dimineață, își puse poalele-n brîu și se pregăti de copt pîne. CAMILAR, N. II 397. DLRLC
    • format_quote Aveai pachețelul tău cu mîncare; halva și o bucată de pîine. PAS, Z. I 268. DLRLC
    • format_quote Cu pînea și cu carnea uscată într-o mînă și c-o ploscă într-alta, Hrișa lăsă caii deoparte și... coborî la pîrău. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote figurat În străfunduri de beznă smolită... zace, adînc tăinuită, Pîinea uzinelor, Cărbunele. DEȘLIU, G. 46. DLRLC
    • format_quote Pâine de casă. Pâine de secară. NODEX
    • 1.1. Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dară maica ce lucra? Da la pîne frămînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172. DLRLC
      • format_quote Eu, bădiță, aș ieși, Dă-s cu mînile în pîne. id. ib. 412. DLRLC
    • chat_bubble A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să știu de bine că mă duc la mănăstire, pîine și sare nu mai mănînc cu el! CARAGIALE, O. I 50.
      • format_quote Că tu de nu-i vei tăia, eu nu mai mănînc pîine și sare cu tine pe un taler. ISPIRESCU, L. 64. DLRLC
      • diferențiere A mânca pâine și sare cu cineva = a fi în strânsă prietenie cu cineva, împărțind bucuriile și necazurile. NODEX
    • chat_bubble A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă și părinte... cu pîni și sare vor ieși vouă-nainte! ALECSANDRI, O. 248. DLRLC
      • diferențiere A întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu mare bucurie. NODEX
    • chat_bubble A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • diferențiere A mânca pâinea degeaba = a nu răsplăti câștigul prin muncă. NODEX
  • 2. Hrană necesară pentru trai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hrană
    • format_quote Pînea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 266. DLRLC
    • format_quote În schimbul muncii mele, îmi puteam cîștiga pîinea, fie și amară. STANCU, D. 472. DLRLC
    • format_quote Pribeag prin lume, fără pîine, fără rost, La căminurile voastre am aflat un adăpost. DAVILA, V. V. 33. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Mijloacele materiale necesare existenței. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: existență
      • 2.1.1. A mânca pâinea cuiva = a trăi pe socoteala cuiva. NODEX
      • 2.1.2. A trăi cu pâine și apă = a trăi în sărăcie. NODEX
      • chat_bubble O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. DEX '09 DEX '98 NODEX
        • diferențiere (Adesea în construcție cu verbele «a cîștiga», «a munci») O bucată de pâine = un minimum de existență, resurse modeste de trai. DLRLC
      • chat_bubble A lua (cuiva) pâinea (sau bucățica de pâine sau bucățică) de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • chat_bubble A câștiga o bucată de pâine = a dobândi prin muncă minimumul de existență. NODEX
    • 2.2. figurat Agoniseală. DEX '09 DEX '98
      sinonime: agoniseală
      • format_quote De acum trebuie să ne mai punem și cîte pe-oleacă de carte, căci mine, poimîne vine vacanția și noi stricăm pînea părinților degeaba. CREANGĂ, A. 100. DLRLC
  • 3. regional Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nemărginita cîmpie plină de pîne adia ușor la suflarea vîntului dimineții, întunecîndu-se în coborîșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. SADOVEANU, O. III 647. DLRLC
    • format_quote Era în luna lui august, pe la strînsul pînei. GANE, N. I 159. DLRLC
    • 3.1. prin restricție Grăunțe de cereale (mai ales de grâu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mătușa venind în urma căruței rîdea și le tot spunea ceva, de departe, arătînd cu codiriștea movilele de pîne albă. CAMILAR, N. II 396. DLRLC
    • 3.2. Pîine albă = grîu, orzoaica (spre deosebire de secară). DLRLC
      • format_quote Se văd niște dealuri acoperite cu pîne albă. CAMILAR, N. II 387. DLRLC
      • format_quote Întîia arătură se face pentru pînea mărunțică, pînea albă sau pînea de vară. PAMFILE, A. R. 50. DLRLC
    • 3.3. Câmp semănat cu păioase (grâu, secară etc.); semănătură de grâne. NODEX
  • 4. Funcție, post, slujbă. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Dă-i și lui acolo o pîine. CAMIL PETRESCU, U. N. 70. DLRLC
    • format_quote După trei ani, cum și din ce pricină, nu știu, dar destul atîta că-și pierdu și această pîne, remîind din nou sărac. MARIAN, O. I 11. DLRLC
    • chat_bubble A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote L-a băgat Aristică în pîine, dar, uite, că tot el îl bagă în chichion. PAS, L. I 33. DLRLC
      • format_quote Să mă puie în pîne, să capăt un loc. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
    • chat_bubble A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A mîncat pîine în casa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 70. DLRLC
    • chat_bubble A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Te dau ș-afară din pîine cu ocară! CARAGIALE, O. III 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.