21 de definiții pentru pact

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.

pact2 sn [At: ALR II, 3637/2 / V: paht / Pl: ~e / E: ger Paht] (Buc; Ban) Arendă.

pact1 sn [At: NEGULICI / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr pacte, lat pactum, ger Pakt] 1 Înțelegere scrisă între două părți Si: convenție, învoială, legământ. 2 (Pex) Contract. 3 (Jur; rar; îs) ~ fundamental Constituție a unui stat. 4 (Jur; rar; îs) ~ constituțional Înțelegere dintre cetățenii unei țări de a respecta stipulațiile constituției. 5 (Jur; îs) ~ succesoral Înțelegere prin care una dintre părți se obligă să cedeze celeilalte o parte din drepturile sale de moștenire. 6 Tratat internațional, bilateral sau multilateral, cu caracter solemn, privind relații politice între state, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari.

PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relațiile politice între state, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.

PACT, pacte, s. n. 1. Tratat încheiat între două sau mai multe state suverane, din care decurg drepturi și obligații reciproce. V. acord (2). Pact de neagresiune. 2. Învoială, scrisă sau nescrisă, între două părți (instituții, persoane). V. convenție, contract, înțelegere. Poporul s-a oțerit de monstruoasa învoire dată lui Zaharaki, ca să facă din sătenii țării robii lui: el cere să se desființeze acel pact de crudă șerbire. ALECSANDRI, T. 1446.

PACT s.n. 1. Tratat, acord, convenție între mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. Învoială, înțelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].

PACT s. n. 1. tratat, acord, convenție între mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. învoială, înțelegere. (< fr. pacte, lat. pactum)

pact s. n. în sint. s. pact cu diavolul Colaborare cu forțele răului ◊ „C. zice că toată lumea făcea pactul cu diavolul.” ◊ „22” 3/93 p. 15. ◊ „Eu am acest defect – și asta explică în bună măsură și căderea în pactul cu diavolul – la obrăznicie și brutalitate am o reacție dură [...] Dar politețea mă câștigă.” ◊ „22” 9/96 p. 15 (trad. fr. pacte avec le diable)

PACT ~e n. 1) Convenție internațională cu caracter solemn care reglementează relațiile dintre două sau mai multe state. 2) Document scris care certifică această convenție. 3) Ansamblu de state legate printr-o astfel de convenție. /<fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt

*pact n., pl. urĭ și e (lat. pactum. V. pagină). Convențiune, învoĭală, acord. Pactu federal, constituțiunea Elvețiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PACT s. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~ încheiat între părți...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pact, pacturi, s.n. (reg.) arendă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KELLOGG-BRIAND [kélog-briã], Pactul ~, nume sub care este cunoscut tratatul pentru interzicerea războiului ca mijloc de reglementare a diferendelor între state, semnat la Paris la 27 aug. 1928. România a aderat la pact la 4 sept. 1928. U.R.S.S., România, Polonia, Estonia, Letonia ș.a. s-au angajat, prin Protocolul de la Moscova (9 febr. 1929), ca Pactul K.-B. să intre în vigoare imediat după ratificarea protocolului, indiferent dacă el va fi pus sau nu în aplicare de celelalte țări semnatare.

PACTUL ATLANTICULUI DE NORD v. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Intrare: pact
pact1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pact
  • pactul
  • pactu‑
plural
  • pacte
  • pactele
genitiv-dativ singular
  • pact
  • pactului
plural
  • pacte
  • pactelor
vocativ singular
plural
pact2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pact
  • pactul
  • pactu‑
plural
  • pacturi
  • pacturile
genitiv-dativ singular
  • pact
  • pactului
plural
  • pacturi
  • pacturilor
vocativ singular
plural
paht
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pact, pactesubstantiv neutru

  • 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pact de neagresiune. DLRLC
  • 2. Înțelegere (scrisă) între două părți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poporul s-a oțerit de monstruoasa învoire dată lui Zaharaki, ca să facă din sătenii țării robii lui: el cere să se desființeze acel pact de crudă șerbire. ALECSANDRI, T. 1446. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.